Aerul din restaurant devenise atât de greu, încât nimeni de la masa noastră nu mai îndrăznea să spună ceva.
Andrei stătea nemișcat, cu expresia unui om prins nepregătit exact în clipa în care credea că deține controlul. Partenerul lui de afaceri privea confuz când spre mine, când spre el, încercând să înțeleagă ce se întâmplă.
Am lăsat încet șervețelul pe masă și mi-am ridicat privirea către fiul meu.
— Acum înțeleg de ce ai insistat atât să ne întâlnim aici, am spus calm. Nu era o cină în familie. Era o negociere.
Andrei a încercat să zâmbească, dar vocea îl trăda.
— Mama, exagerezi… voiam doar să discutăm despre viitor.
— Despre viitorul meu sau despre banii pe care sperai să-i obții?
Fața i s-a schimbat imediat.
În ultimele săptămâni mă presase constant să semnez niște documente. Spunea că este o investiție excelentă și că vechea clădire lăsată de soțul meu nu mai produce suficient. Dar ceva în tonul lui mă făcuse să devin atentă. Prea multă grabă. Prea multe explicații evazive.
În seara aceea, ascultând conversația lui în franceză cu investitorul, înțelesesem adevărul. Credea că nu pricep limba și vorbea liber despre cum urma să vândă imobilul imediat ce obținea semnătura mea.
— Clădirea aceea nu e doar o proprietate, am spus rar. E munca de o viață a tatălui tău. După moartea lui, eu am ținut totul în picioare. Din banii aceia v-am crescut și v-am trimis la școli bune.
Andrei și-a coborât privirea.
— Nu voiam să-ți fac rău…
— Poate nu direct. Dar erai pregătit să mă minți ca să obții ce voiai.
Străinul de lângă el părea tot mai incomod.
— Doamnă, eu nu am știut că există neînțelegeri între dumneavoastră…
I-am făcut un semn liniștitor.
— Nu aveți nicio vină. Dumneavoastră ați fost sincer. Fiul meu nu.
Andrei și-a pierdut răbdarea.
— Nu vezi cât valorează terenul? Putem câștiga enorm! E șansa noastră!
Am zâmbit trist.
— Uite unde greșești. Pentru tine, totul a devenit o afacere. Inclusiv familia.
Am deschis geanta și am scos un dosar subțire.
— Astăzi am fost la avocat înainte să ajung aici.
A încremenit.
— Ce înseamnă asta?
— Înseamnă că proprietatea nu mai poate fi vândută.
Ochii lui s-au mărit.
— Cum adică?
— Am transferat-o unei organizații care va transforma clădirea într-un centru pentru persoane vârstnice. Contractele sunt deja făcute.
Pentru câteva secunde nu s-a auzit nimic. Andrei mă privea de parcă nu mă mai recunoștea.
— Ai făcut asta fără să vorbești cu mine?
— Exact cum și tu ai încercat să iei decizii peste capul meu.
M-am ridicat încet de la masă și mi-am pus paltonul.
— Toată viața ai crezut că sunt ușor de convins pentru că am ales mereu liniștea. Dar liniștea nu înseamnă slăbiciune.
Am făcut câțiva pași, apoi m-am întors spre el.
— Dacă într-o zi o să mai bați la ușa mea, sper să o faci ca fiu, nu ca om interesat de avere.
Am ieșit din restaurant fără grabă. Afară, aerul rece al serii mi-a limpezit gândurile.
Pentru prima dată după mulți ani, nu mai simțeam povara de a mulțumi pe toată lumea.
În sfârșit, mă alesesem pe mine.