Am zâmbit calm și i-am luat farfuria din față.
— Atunci nu are rost să te obligi să mănânci ceva ce nu-ți place, i-am spus fără urmă de nervozitate.
Cei de la masă au râs scurt, convinși că fac o glumă, dar râsetele s-au stins imediat când au observat că vorbeam cât se poate de serios.
Cătălin și-a schimbat expresia.
— Hai, Maria, nu te aprinde… am zis și eu ceva.
— Nu ai „zis ceva”. De când ai venit, cauți doar motive să jignești.
Am strâns farfuriile și am intrat în bucătăria din spate. În urma mea s-a așternut o liniște apăsătoare, atât de grea încât se auzea doar clinchetul tacâmurilor.
Când am revenit în curte, Andrei se ridicase deja de la masă. Avea maxilarul încordat și privirea întunecată.
— Destul, Cătălin, a spus răspicat. Toată seara ai criticat-o pe Maria și te-ai comportat de parcă ai venit aici să judeci pe toată lumea.
Cumnatul lui a ridicat ironic din umeri.
— Vai, ce tragedie… nici de glumă nu mai știe omul.
— Nu e nicio glumă când umilești pe cineva în propria casă.
Mama lui Andrei a încercat să intervină:
— Haideți să nu stricăm seara…
Dar Andrei a oprit-o.
— Mereu ai trecut cu vederea comportamentul lui doar ca să fie liniște. Și uite unde s-a ajuns.
Cătălin s-a ridicat brusc, împingând scaunul.
— Deci eu sunt vinovat pentru tot acum?
— Nu pentru tot, i-am spus eu. Dar pentru atmosfera asta, da. Un om cu bun-simț nu intră în casa altuia doar ca să se creadă superior.
El a râs scurt, dar râsul îi era forțat.
— Bine, dacă sunteți atât de sensibili…
Atunci tata, care până atunci stătuse tăcut, și-a lăsat încet paharul pe masă.
— Nu e vorba de sensibilitate, băiete. E vorba de respect.
Toată lumea a amuțit.
Tata nu intervenea niciodată fără motiv, iar când vorbea, nimeni nu-l întrerupea.
— Fata asta a muncit de dimineață până seara pentru masa asta. A stat în căldură, în fum, a pregătit totul pentru voi. Iar tu n-ai văzut nimic bun, doar defecte. Asta spune multe despre tine.
Cătălin a deschis gura să răspundă, dar cuvintele parcă i s-au oprit în gât.
În clipa următoare, soacra mea s-a ridicat încet de pe scaun.
Avea lacrimi în ochi.
— Maria gătește extraordinar, a spus cu glas tremurat. Și, mai important decât atât, îl face pe Andrei fericit.
Andrei a rămas surprins, iar eu am simțit cum mi se strânge inima.
Femeia și-a întors privirea spre fiul ei mai mare.
— Tu ai avut mereu nevoie să te simți deasupra celorlalți. Ai criticat, ai ironizat, ai făcut oamenii să se simtă mici. Dar omul care rănește pe alții ca să se simtă important nu e puternic. E nefericit.
Vorbele ei au căzut greu peste masă.
Cătălin și-a luat geaca fără să mai spună nimic. A pornit spre poartă, iar pașii lui se auzeau apăsat pe pietriș.
De data asta, nimeni nu l-a chemat înapoi.
După ce poarta s-a închis, Andrei a venit lângă mine și mi-a prins mâna.
— Îmi pare rău că am tăcut atâta timp.
— Important e că n-ai mai tăcut acum, i-am răspuns.
Treptat, tensiunea s-a risipit. Cineva a pus muzică încet, iar mesele au început din nou să se umple de conversații și râsete.
Mama m-a strâns în brațe și mi-a șoptit:
— Să nu lași niciodată pe nimeni să-ți umbrească valoarea.
Mai târziu, când am privit mesele, am observat ceva care m-a făcut să zâmbesc.
Tortul dispăruse aproape complet.
Sarmalele nu mai erau deloc.
Iar pilaful fusese mâncat până la ultima lingură.
Unchiul Vasile a râs cu poftă:
— Dacă asta înseamnă mâncare rea, atunci eu vreau să mănânc „prost” în fiecare zi.
Toți au izbucnit în râs, iar pentru prima dată în acea seară am simțit că mă pot relaxa.
După plecarea invitaților, eu și Andrei am rămas singuri în curte. Luminițele de sub foișor luminau slab mesele goale, iar aerul mirosea încă a prăjituri și lemn ars.
Andrei s-a apropiat de mine și m-a privit îndelung.
— Știi care e cel mai frumos lucru la tine?
— Care?
— Oriunde ești tu, locul ăla devine acasă.
Mi s-au umezit ochii instantaneu.
În liniștea serii se auzeau doar greierii și vântul printre viță-de-vie.
Și atunci am înțeles adevărul pe care Cătălin nu îl va pricepe poate niciodată: oamenii nu invidiază mâncarea sau casa altora, ci liniștea și iubirea pe care nu au reușit să le găsească pentru ei înșiși.