Partea a 2-a – Continuarea poveștii

Maria își dăduse seama cu mult timp înainte că ceva nu era în regulă.

Telefonul soțului devenise brusc un obiect pe care îl păzea cu o grijă exagerată. Plecările lui se înmulțiseră, explicațiile deveniseră tot mai neclare, iar în ultimele săptămâni apăruseră în casă lucruri pe care ea nu le recunoștea.

Cu toate acestea, Maria nu făcuse scandal.

Nu voia să-l acuze fără dovezi.

În ziua în care se întorsese acasă, nu se aștepta să găsească răspunsul atât de repede.

A deschis ușa dormitorului și a rămas câteva secunde nemișcată.

Mihai nu era singur.

Lângă el se afla o femeie pe care Maria nu o mai văzuse niciodată.

Niciunul dintre cei doi nu a observat-o imediat.

Maria însă nu a reacționat așa cum s-ar fi așteptat ei.

A ieșit din cameră, s-a întors după câteva clipe cu telefonul în mână și a început să fotografieze încăperea.

— Maria…

Vocea lui Mihai era aproape stinsă.

Ea nu i-a răspuns.

A făcut câteva fotografii, apoi a lăsat telefonul jos.

— Îmbrăcați-vă.

Femeia de lângă el o privea nedumerită.

— Cine este doamna? a întrebat ea încet.

Maria s-a întors spre ea.

— Soția lui.

Femeia a încremenit.

— Dar mi-a spus că este singur…

Maria a oftat.

— Asta îți spune probabil tuturor.

Tânăra l-a privit pe Mihai cu dezamăgire.

— Mi-ai spus că nu mai locuiește aici.

Mihai nu a găsit niciun răspuns.

Maria a observat atunci cât de repede se prăbușea povestea pe care el o construise pentru cele două femei.

S-a dus în cealaltă cameră și a revenit cu un dosar.

L-a așezat pe masă.

— Vrei să știi de ce nu m-am certat cu tine imediat?

Mihai a ridicat privirea.

— Pentru că aveam nevoie să fiu sigură de un singur lucru.

A deschis dosarul.

— Casa aceasta este proprietatea mea.

Mihai a încremenit.

— Am cumpărat-o înainte să ne căsătorim, din banii pe care i-am primit de la tata. Am verificat actele acum câteva săptămâni. Totul este în regulă.

— Maria, nu cred că e momentul…

— Ba exact acum este momentul.

A scos câteva documente și le-a întins pe masă.

— Vecina de la etaj mi-a spus că vedea frecvent o femeie intrând aici. Nu am vrut să cred. Apoi am început să observ și eu lucruri.

Maria nu mai avea nevoie de explicații.

Adevărul se afla chiar în fața ei.

Femeia și-a luat geanta.

— Eu plec.

Maria s-a dat din calea ei.

— Cred că este cea mai bună decizie pe care o poți lua astăzi.

Înainte să iasă, tânăra s-a oprit și l-a privit pe Mihai.

— De ce ai făcut asta?

El a rămas tăcut.

Nu mai exista nicio explicație care să-l scoată din situația în care singur se pusese.

Ușa s-a închis.

Pentru câteva secunde, în apartament s-a auzit doar zgomotul ceasului de pe perete.

Mihai s-a apropiat de Maria.

— Te rog, ascultă-mă. Nu a însemnat nimic.

Maria l-a privit fără furie.

— Pentru tine poate că nu a însemnat nimic. Pentru mine a însemnat că am stat lângă un om pe care nu-l mai cunosc.

— Am greșit.

— Nu ai greșit o dată. Ai ales de fiecare dată să continui.

Mihai a încercat să-i explice că fusese singur, că ea fusese plecată prea mult timp și că situația cu mama ei îl făcuse să se simtă neglijat.

Maria a ascultat până la capăt.

Apoi a răspuns:

— Mama mea nu a ales să fie bolnavă. Eu nu am ales să plec de lângă tine pentru că voiam o vacanță. Am fost acolo pentru că avea nevoie de mine.

A deschis din nou dosarul.

De data aceasta, a scos un document diferit.

— Am venit pregătită.

Mihai a înțeles imediat.

— Divorț?

Maria a dat din cap.

— Da.

— Nu voi semna.

— Este alegerea ta. Dar nu schimbă ceea ce am decis.

A împins documentele spre el.

— Eu nu mai vreau să trăiesc într-o căsnicie în care trebuie să verific dacă omul de lângă mine spune adevărul.

Mihai s-a așezat.

Pentru prima dată, părea să înțeleagă că nu mai putea repara totul cu o simplă scuză.

Maria a plecat în aceeași zi.

Nu a trântit ușa și nu a mai privit înapoi.

Avea un singur gând: să se întoarcă la mama ei.

Deznodământ

Când a intrat în camera mamei sale, bătrâna a zâmbit obosit.

— Ai venit, draga mea.

Maria s-a apropiat și i-a sărutat fruntea.

— Da, mamă.

— S-a întâmplat ceva?

Maria a ezitat.

Nu voia ca ultimele luni ale mamei sale să fie umbrite de problemele căsniciei.

— Am rezolvat câteva lucruri care trebuiau rezolvate.

Mama ei a strâns-o de mână.

— Atunci este bine.

Și pentru prima dată după multe săptămâni, Maria a simțit că putea respira.

Procesul de divorț a durat câteva luni.

Mihai a încercat de mai multe ori să o convingă să se răzgândească, dar Maria nu mai era dispusă să se întoarcă într-o viață construită pe neîncredere.

În cele din urmă, fiecare și-a urmat drumul.

Mihai a părăsit apartamentul cu lucrurile sale.

Maria a rămas cu locuința pe care o cumpărase tatăl ei și cu mama ei aproape.

Nu a considerat niciodată că a câștigat împotriva lui Mihai.

Pentru ea, adevărata reușită a fost alta.

A reușit să se aleagă pe ea însăși.

Într-o seară, în timp ce stătea lângă fereastră și privea luminile orașului, Maria și-a dat seama că nu mai simțea furie.

Doar liniște.

În sfârșit, casa ei nu mai era locul în care se ascundeau minciuni.

Era din nou acasă.