Răzvan Dumitrescu o critică pe Oana Țoiu după scrisoarea privind dreptul de veto în UE. Ce prevede inițiativa celor 11 state și de ce România nu și-a pierdut veto-ul

Jurnalistul Răzvan Dumitrescu a criticat poziția exprimată de ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu, după ce România s-a alăturat unui grup de 11 state membre care cer analizarea unei utilizări mai extinse a votului cu majoritate calificată în politica externă a Uniunii Europene.

Inițiativa a provocat discuții privind influența României la Bruxelles și rolul dreptului de veto în apărarea intereselor naționale. Cu toate acestea, documentul semnat de cele 11 state nu elimină și nu restrânge automat dreptul de veto al României.

Ce i-a reproșat Răzvan Dumitrescu Oanei Țoiu

Răzvan Dumitrescu susține că dreptul de veto reprezintă una dintre puținele pârghii importante pe care România le are în negocierile europene și consideră că o eventuală renunțare la unanimitate ar putea diminua influența statelor membre.

„O pârghie aveam și la aia renunțăm”, a scris jurnalistul, comentând implicarea României în această inițiativă.

Dumitrescu a pus sub semnul întrebării și capacitatea unui guvern interimar de a lua poziții politice cu implicații la nivel european. El a ridicat problema mandatului pe care îl are un ministru interimar al Afacerilor Externe și dacă acesta poate angaja România într-o asemenea inițiativă.

Criticile jurnalistului reprezintă însă o poziție politică. Informațiile publice disponibile nu indică existența unei decizii oficiale care să stabilească faptul că semnarea scrisorii ar fi fost ilegală.

România a renunțat la dreptul de veto?

Nu.

Participarea României la această inițiativă nu înseamnă că țara și-a pierdut dreptul de veto în Uniunea Europeană.

Scrisoarea reprezintă o inițiativă politică prin care cele 11 state solicită explorarea posibilității de a utiliza mai frecvent votul cu majoritate calificată în anumite domenii ale politicii externe. Documentul nu modifică însă tratatele europene și nici regulile de vot aflate în vigoare.

În domeniul politicii externe și de securitate comune, unanimitatea rămâne regula generală. Prin urmare, fiecare stat membru își păstrează în continuare posibilitatea de a bloca o decizie care necesită unanimitate.

Există deja anumite situații în care tratatele permit utilizarea majorității calificate, însă extinderea acestei proceduri este supusă unor condiții stricte.

O eventuală folosire mai largă a mecanismului ar necesita parcurgerea procedurilor europene prevăzute de tratate, iar România ar avea în continuare un cuvânt de spus în această etapă.

Cine susține schimbarea regulilor de vot

România s-a alăturat Austriei, Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franței, Germaniei, Luxemburgului, Țărilor de Jos, Spaniei și Suediei în demersul adresat Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe, Kaja Kallas.

Cele 11 țări consideră că Uniunea Europeană ar trebui să analizeze posibilitatea de a renunța, în anumite situații, la regula unanimității și de a utiliza majoritatea calificată.

Argumentul principal al susținătorilor este că un singur stat poate bloca o poziție comună a întregii Uniuni, chiar și atunci când majoritatea statelor membre sunt de acord.

Inițiatorii susțin că un sistem mai flexibil ar putea permite UE să reacționeze mai rapid la crize internaționale și să adopte mai ușor poziții comune în politica externă.

Ce este votul cu majoritate calificată

Majoritatea calificată este deja folosită în Consiliul Uniunii Europene pentru o mare parte dintre deciziile europene.

În mod obișnuit, o propunere este adoptată dacă primește sprijinul a cel puțin 55% dintre statele membre, adică minimum 15 din cele 27 de țări, iar statele care votează pentru reprezintă cel puțin 65% din populația Uniunii.

Sistemul este diferit de unanimitate. În cazul unanimității, un singur stat poate împiedica adoptarea unei decizii. În cazul majorității calificate, opoziția unui stat nu este suficientă pentru blocarea propunerii.

Tocmai acest aspect stă la baza disputei. Susținătorii consideră că majoritatea calificată ar face UE mai eficientă, în timp ce criticii avertizează că statele mai mici ar putea pierde o importantă pârghie de negociere.

De ce este important veto-ul pentru România

Dreptul de veto îi oferă unui stat posibilitatea de a bloca o decizie care necesită unanimitate și, implicit, de a negocia obținerea unor compromisuri înainte de adoptarea acesteia.

Pentru România, păstrarea acestei pârghii poate fi importantă în dosarele în care interesele naționale diferă de poziția majorității statelor membre.

Pe de altă parte, susținătorii reformei consideră că folosirea dreptului de veto poate paraliza procesul decizional european și poate împiedica Uniunea să aibă o reacție comună în situații internaționale urgente.

Astfel, disputa nu este doar despre veto, ci despre echilibrul dintre eficiența decizională a UE și capacitatea fiecărui stat de a-și proteja propriile interese.

Ce poate face un guvern interimar

O altă întrebare ridicată în urma acestei inițiative este legată de atribuțiile unui guvern interimar.

Constituția României prevede că un guvern al cărui mandat a încetat îndeplinește doar actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul Guvern.

Totuși, această prevedere nu oferă automat un răspuns la întrebarea dacă semnarea unei scrisori politice europene intră sau nu în limitele atribuțiilor unui executiv interimar.

Pentru o concluzie clară ar trebui analizate natura exactă a documentului, mandatul Ministerului Afacerilor Externe și efectele concrete ale aderării României la inițiativă.

Important este că scrisoarea nu produce, prin ea însăși, o modificare a tratatelor europene și nu schimbă imediat regula unanimității.

Ce se întâmplă mai departe

Inițiativa celor 11 state deschide o dezbatere la nivel european, dar nu introduce deocamdată o nouă regulă de vot.

Pentru ca modul de adoptare a deciziilor în politica externă să fie modificat, trebuie parcurse procedurile prevăzute de legislația europeană și trebuie obținut acordul necesar al statelor membre.

Prin urmare, România nu și-a pierdut dreptul de veto prin semnarea acestei scrisori.

Disputa rămâne una politică: pe de o parte, susținătorii schimbării spun că UE trebuie să poată acționa mai rapid și mai eficient; pe de altă parte, criticii consideră că renunțarea la unanimitate ar reduce capacitatea statelor individuale de a-și apăra interesele.

Deocamdată, regula generală rămâne aceeași: în principalele decizii de politică externă care necesită unanimitate, România își păstrează dreptul de veto.