admin Petru nu a răspuns imediat. Și-a tras șapca peste frunte și a rămas câteva secunde privind spre podea, ca și cum ar fi cântărit ceva mai greu decât drumul în sine. — Dacă nu mergem acum, nu mai aflăm niciodată adevărul, a spus el în cele din urmă. Au plecat din apartamentul mic din Titan … Read more
Elena nu a făcut niciun gest de ezitare. A împins banii pe masă mai aproape de bătrân, ca și cum decizia fusese luată demult, nu în acel moment. — Vreau casa. Faceți actele. Nea Vasile a oftat greu, cu o privire care nu era nici surprinsă, nici încântată. Mai degrabă obosită de viață. A luat … Read more
Petrecerea era exact așa cum își imaginase Radu că arată succesul: strălucire, râsete controlate, pahare fine ridicate la momentul potrivit. Aleea fusese ocupată de mașini scumpe, iar sala vibra de conversații despre „expansiune”, „investiții” și „viitor”. Eu mă mișcam printre mese cu tava în mână. — Șampanie? am întrebat mecanic. Puțini își ridicau privirea. Și … Read more
Farurile au tăiat întunericul ca niște lame, oprindu-se direct pe zidul înalt al conacului. Motorul s-a stins brusc, lăsând în urmă o liniște grea, nefirească. Înăuntru, conversațiile au murit imediat. — Cine a venit la ora asta? a murmurat Raluca, lipindu-se de fereastră. Andreea nu a răspuns. Stătea dreaptă, cu o calmă ciudată, ca și … Read more
Mâna mi s-a strâns instinctiv pe tocul ușii, ca și cum ar fi putut să mă țină în picioare. Din cameră se auzea vocea lui Andrei, repetând cu voce joasă lecțiile de istorie. Avea paisprezece ani și crescuse între griji și lipsuri, dar și într-o formă de iubire pe care am construit-o singură, zi după … Read more
A doua zi dimineață, Radu nu mai dormise aproape deloc. Cămașa îi era mototolită, iar ochii îi ardeau de oboseală și panică. În fața laptopului, a scris un e-mail scurt către reprezentanții „Lady Venus”, fără prea multe formule, fără introduceri elegante. Doar esențialul: compania lui era în colaps. Nu mai avea spațiu pentru orgoliu. Datoriile … Read more
Anii nu au șters tot, dar au așezat lucrurile într-o ordine pe care nici timpul nu o mai grăbea. Victoria crescuse între pereți simpli și zile previzibile, sub grija unei bunici care nu știa să promită mult, dar știa să nu lipsească niciodată. Cu o pensie mică și mâini obosite, reușea să țină casa în … Read more
Un zgomot scurt de frână a spart liniștea străzii înguste, iar Teodora s-a oprit instinctiv, fără să știe încă de ce i se strânge pieptul. Dintr-o mașină neagră, murdară de drum lung, a coborât un bărbat dezorientat, cu chipul tras și ochii umezi de epuizare. A căutat-o cu privirea câteva secunde, apoi s-a apropiat grăbit. … Read more
Diana a izbucnit într-un râs scurt și l-a împins ușor cu umărul, ca și cum ar fi vrut să alunge din aer prea multă seriozitate. — Nu mă sperii atât de ușor, să știi. Dar zâmbetul ei ascundea altceva. În interior, gândurile nu mai aveau liniște. Se îngrămădeau toate deodată: responsabilități, oboseală, schimbări, teama de … Read more
Lucica a închis telefonul și a rămas nemișcată câteva secunde, cu palma încă strânsă pe aparat, de parcă nu voia să lase complet legătura aceea să dispară. În bucătărie era o liniște pe care nu o mai simțise de mult. Nu apăsa, nu înțepa. Doar exista. Ca un aer curat după o furtună care a … Read more