admin Partea 2 — Femeia care nu mai cerea voie să existe Pasul se opri în spatele ușii. Ioana rămase nemișcată. Pentru o clipă absurdă, aproape dureroasă, crezu că este Eric. Că va deschide ușa cu acel zâmbet liniștit al lui, că va spune: — Iar ai uitat să mănânci, Ioana? Dar ușa băii se deschise … Read more
Partea 2 — Ceasul care a oprit timpul Pentru câteva secunde nimeni nu a observat nimic. Marius continua să vorbească. Zâmbea. Ridica paharul. Făcea acele gesturi pe care le exersase probabil în oglindă. — O căsnicie adevărată înseamnă transparență, Amelia. Înseamnă să fii acolo unul pentru altul în fiecare secundă… Ironia era atât de perfectă … Read more
Partea 2 — Florile care au ars înaintea inimii Flacăra a prins celofanul pentru o secundă. Un fir subțire de fum s-a ridicat între noi, iar Isabela s-a repezit să stingă focul. A luat buchetul din mâna mea și l-a pus în chiuvetă. — Vezi? — a spus ea încet. — Uneori lucrurile frumoase se … Read more
PARTEA 2 — E o glumă, nu? — a râs Nicolae, uitându-se la mine ca la cineva care tocmai spusese ceva absurd. Nu am râs. Și asta l-a făcut să se oprească. — Vorbesc serios, Nicolae. A lăsat ziarul jos. — Elena, compari un costum cu puțin machiaj? — Nu. Compar două lucruri care cer … Read more
PARTEA 2 Până într-o seară, la cină… Era o zi obișnuită. Poate tocmai de aceea îmi amintesc fiecare detaliu atât de clar. Pe masă era supă de pui, pâine proaspătă și o prăjitură cu mere pe care o făcusem eu. Venisem la ei cu o sacoșă plină: scutece pentru Liza, fructe, haine cumpărate la reducere … Read more
PARTEA 2 — Pentru autoritate… — a murmurat Lucian, fără să mă privească. — Ca să mă ia mai în serios la serviciu. Am rămas câteva secunde nemișcată. Nu pentru că nu înțelegeam. Ci pentru că înțelegeam prea bine. Lucian nu era genul de bărbat care să cumpere lucruri scumpe din vanitate. Nu era omul … Read more
Mariana a clipit de două ori. Pentru prima dată de când intrase în apartament, masca aceea de superioritate s-a fisurat. — Ce ai spus? Irina s-a apropiat de bibliotecă, a deschis un sertar și a scos un dosar albastru. L-a așezat pe măsuța din fața ei. — Actul de proprietate. Donația făcută de tatăl lui … Read more
În prag, Andrei nu era singur. În spatele lui stătea Sofia, cu aceeași geantă veche pe umăr și cu ochii înroșiți de oboseală. Nu plânsese. Pur și simplu părea că într-o lună trăise cât alții într-un an. — Bună seara… — a șoptit ea. I-am poftit înăuntru fără întrebări. Au rămas câteva clipe în picioare, … Read more
Continuare: — Ai putea filma aici, lumina e magică… iar dacă Emma ar sta puțin mai în spate, nici nu s-ar observa că s-a îngrășat. Furculița lui Thomas s-a oprit în aer. Ana, fetița de cinci ani, s-a uitat când la mama ei, când la unchiul ei, fără să înțeleagă de ce dintr-odată nimeni nu … Read more
Mara a zâmbit și a pus cănile pe masă. — Avem două conturi și unul comun. Dar nu ținem contabilitatea iubirii. Sofia a rămas tăcută. Eric a râs ușor. — Dacă Mara rămâne fără bani, sunt și ai mei. Dacă eu am o problemă, sunt și ai ei. Nu înseamnă că nu suntem responsabili. Înseamnă … Read more