Roxana s-a așezat încet, ca și cum încă nu era sigură că are voie. Scaunul a scârțâit ușor sub ea. Un sunet banal, dar în biroul acela mic părea aproape prea puternic. Octavian și-a terminat conversația telefonică fără să ridice tonul. A pus aparatul jos, l-a blocat și a rămas câteva secunde privind-o. Nu ca … Read more
„Dacă citești aceste rânduri,” a început notarul, cu o voce joasă, aproape solemnă, „înseamnă că eu nu mai sunt în viață și că nu mai există cale de întoarcere pentru adevăr.” Mi s-a strâns stomacul imediat. Vlad își frângea degetele, neliniștit. Andreea își ținea copilul mai strâns la piept, dar expresia ei se schimbase complet … Read more
Cătălina a simțit cum i se taie picioarele. Plicul îi tremura între degete, dar nu îndrăznea să-l deschidă. Cei doi ofițeri rămâneau nemișcați, iar liniștea din cameră devenise apăsătoare. Din hol, Ana o privea pe furiș, lipită de perete, cu ochii mari, speriați. — Deschideți-l, a spus bărbatul din fața ei, calm, dar fără urmă … Read more
Tata a izbucnit într-un râs scurt, tăios, mai mult de neîncredere decât de amuzament. — Ești dus cu capul, a spus, dar deja întindea mâna după hârtie. A desfăcut-o grăbit, aproape nervos. Mama s-a apropiat și ea, ștergându-și palmele de șorț. Andreea s-a ridicat încet de la masă, atrasă de tensiunea din aer. În bucătărie … Read more
…și nu m-a înșelat niciodată. La început, n-a fost ușor cu Andreea. Era mereu atentă, aproape prea atentă. Se trezea devreme, înaintea mea, și își găsea imediat de lucru prin curte sau prin casă. Nu stătea locului, de parcă liniștea ar fi însemnat un lux pe care nu și-l permitea. Nu vorbea mult. Doar făcea. … Read more
Fata era palidă, epuizată, iar copilul din brațele ei plângea întruna, cu sughițuri mici, întrerupte. Pătura subțire nu reușea să-l liniștească. În încăpere plutea un miros amestecat de lapte și lipsuri. Vera a rămas o clipă nemișcată, cu un nod în stomac. — Cine e copilul? a întrebat ea, fără să-și mai recunoască propria voce. … Read more
Am desfăcut foaia cu degetele ușor tremurânde. Sus era trecut numele unei clinici. Iar dedesubt, două semnături care mi-au tăiat respirația. Adrian Dumitrescu. Bianca Dumitrescu. Numele al doilea nu-mi spunea nimic. Am ridicat privirea spre el. — Cine e Bianca? S-a schimbat la față într-o secundă. Alb, rigid, ca și cum hârtia din mâinile mele … Read more
Și am pășit înăuntru. Nu știam încă, dar acel moment avea să schimbe totul. La recepție, o femeie de aproximativ cincizeci de ani stătea sprijinită de un birou încărcat cu hârtii. Purta un tricou simplu, negru, cu sigla sălii. — Pentru anunț? m-a întrebat. Am încuviințat. Nu aveam energie pentru explicații. M-a privit atent, ca … Read more
Am pus geanta jos. Nu m-am dus la chiuvetă, cum aș fi făcut altădată. Nici nu m-am apucat de treabă. M-am îndreptat direct spre masă și am luat cutia de bomboane, așezând-o în mijloc cu o grijă aproape ostentativă, ca și cum nu venisem într-o bucătărie străină, ci într-o vizită perfect normală. Daniel mă urmărea … Read more
La minutul șaisprezece, Alin s-a oprit din scris. Nu a fost o pauză dramatică. Nici măcar una calculată. Pur și simplu și-a ridicat mâinile de pe tastatură și a tras aer adânc în piept. — Gata. Camila nu a reacționat imediat. S-a apropiat de laptop și a început să parcurgă codul cu o atenție rece, … Read more