Pe masa din bucătărie, aburul cafelei se ridica încet, iar liniștea dintre cele două femei părea mai grea decât orice cuvânt. Margareta o privea atent pe Laura, sprijinindu-și coatele pe masă. „Ce mai înseamnă azi ideea de natural?”, a murmurat ea, mai mult pentru sine decât pentru prietenă. Laura a rămas câteva secunde pe gânduri, … Read more
În restaurantul aproape gol, conversațiile se domoleau uneori, ca și cum aerul însuși se oprea din curgere atunci când situația devenea prea grea. Femeia își frământa mâinile sub masă, evitând privirile celor din jur, în timp ce băiatul ei, Tudor, se lipea de ea cu o încăpățânare tăcută. Deși era vizibil speriat, ținea bărbia ridicată, … Read more
Aerul din mall părea că s-a strâns brusc într-un punct invizibil, ca și cum cineva ar fi închis lumea într-o palmă. Alexandru a rămas împietrit. Degetele îi erau reci, aproape fără viață. Valeria îl trăgea ușor de braț, confuză, dar el nu o simțea. Ochii îi erau fixați pe Mariana, ca și cum refuza să … Read more
Am rămas nemișcat câteva secunde, fără să pot scoate vreun cuvânt. O priveam și încercam să-mi conving mintea că nu inventează. Dar nu era nicio iluzie. Era Marina. Fosta colegă și cea mai bună prietenă a Irinei din facultate. O văzusem de atâtea ori în fotografii vechi, încât chipul ei îmi era aproape familiar, deși … Read more
Avocatul a deschis dosarul fără grabă, de parcă știa că ceea ce urma să citească nu putea fi primit ușor. — „Îmi pare rău că te-am lăsat să crezi că ai dus totul singur”, a început el. Camera a rămas suspendată într-o liniște ciudată. Fiecare cuvânt părea să apese mai tare decât precedentul. Eu stăteam … Read more
A doua dimineață, înainte ca ora nouă să bată, un curier a oprit în fața casei fiului meu. A coborât grăbit, i-a înmânat un plic gros, fără multe explicații, apoi a plecat. Fiul meu l-a deschis chiar pe treptele de la intrare, cu o cafea neterminată în mână. În interior erau copii după fiecare plată … Read more
Elena a ieșit din casa fostului comisar cu pașii instabili, ca și cum pământul de sub ea nu mai era sigur. Aerul rece nu o liniștea deloc. Din contră, îi tăia respirația și mai tare. În minte îi răsuna aceeași întrebare, fără oprire: cine din familia ei ar fi putut face așa ceva? Și atunci, … Read more
Alina rămase nemișcată o clipă, cu privirea umezită, dar stabilă. În jurul ei, aerul părea să se fi schimbat complet. — Peruca asta nu are nimic de-a face cu mândria sau cu „fițele”, a spus ea încet. E singura modalitate prin care pot să ies din casă fără să simt că boala mă conduce pe … Read more
În piață s-a lăsat o tăcere bruscă, ca și cum cineva ar fi tras aerul din jur. Sorin a înlemnit în clipa în care l-a recunoscut pe bărbatul care tocmai intrase printre tarabe. Era primarul orașului, venit fără anunț, într-o inspecție pe care nimeni nu o anticipase. Privirea lui s-a oprit întâi pe răsadurile călcate … Read more
Nea Sandu a pășit încet printre resturile de crengi, oprindu-se în fața trunchiului prăbușit. A rămas nemișcat câteva clipe, cu privirea coborâtă pe lemnul proaspăt secționat, ca și cum ar fi încercat să înțeleagă o rană care încă nu avea nume. Apoi s-a întors spre Vlad. — Tu ai făcut asta? Tânărul a ridicat din … Read more