După ce ultimii oameni au plecat de la parastas, casa a rămas într-o liniște apăsătoare. Pe masă erau încă pahare neterminate și farfurii uitate, iar mirosul de lumânări stinse plutea peste tot. M-am dus în camera copiilor și am rămas privind hăinuțele lor împăturite pe scaun. Nu mai aveam lacrimi. Plânsesem până când durerea devenise … Read more
La doar câteva zile după ce ieșisem din închisoare, internetul era plin de imagini cu Mihai. Organiza o petrecere extravagantă pentru aniversarea companiei sale într-un local de lux din Herăstrău. Pahare scumpe ridicate în aer. Zâmbete perfecte pentru camere. Bianca stătea lipită de el, elegantă și sigură pe locul ei, iar Mihai părea omul care … Read more
Andreea avea impresia că pereții se apropie din toate părțile. Aerul devenise greu, iar liniștea din încăpere apăsa mai tare decât orice strigăt. Unchiul Gabi nu mai afișa siguranța cu care îi obișnuise pe toți. Își muta privirea haotic, evitând să se uite direct la cineva. Pentru prima dată părea un om speriat. Directorul penitenciarului … Read more
În dimineața aceea, Sergiu s-a comportat ca și cum seara precedentă nici nu existase. Fluiera prin bucătărie, își căuta cheile și îmi vorbea pe un ton aproape afectuos. — Ce-ai fost așa tăcută aseară? Te-am prins într-o pasă proastă? Îmi puneam cerceii în fața oglinzii. Observasem că de ani întregi încetasem să mă mai privesc … Read more
Plicul stătea pe masă de câteva minute, însă mie îmi tremurau mâinile prea tare ca să-l deschid. Recunoșteam scrisul imediat — era al Andreei, apăsat și nesigur, ca și cum fiecare cuvânt fusese scris cu greu. Prima propoziție m-a făcut să îngheț. „Acum înțeleg ce s-a întâmplat în noaptea aceea.” Am ridicat privirea spre ea. … Read more
Într-o duminică dimineață, la aproape un an după seara aceea, Victor stătea pe terasa casei cu o cafea în mână și ziarul desfăcut pe genunchi. Era liniște. Genul acela de liniște rară, care nu vine din absența zgomotului, ci din faptul că, pentru prima dată după mult timp, sufletul nu mai duce războaie. Poarta vilei … Read more
În seara aceea, după ce ultimul ecou al pașilor lor s-a pierdut pe alee, Clara a urcat singură în camera bunicii Elena. Nu mai intrase acolo de la înmormântare. Aerul mirosea încă a levănțică și a lemn vechi. Pe noptieră era fotografia aceea pe care o știa de când era copil: bunica în hală, printre … Read more
În seara aceea, după ce au plecat, am rămas mult timp singură în sala de clasă. Scăunelele mici erau răsturnate pe mese, iar pe jos mai rămăseseră câteva creioane colorate și un avion de hârtie uitat într-un colț. Dar eu nu mai vedeam nimic din jur. Îl vedeam doar pe Teodor. Felul în care își … Read more
În serile care au urmat, casa părea diferită. Nu mai era doar locul în care crescusem. Devenise un spațiu plin de întrebări pe care nimeni nu avusese curajul să le rostească ani întregi. Adriana vorbea tot mai puțin. O găseam deseori stând în bucătărie cu o cană de ceai rece în față, privind în gol. … Read more
Mihai a rămas mult timp lângă mormânt, fără să spună nimic. Pământul era încă proaspăt, iar fotografia Laurei părea ireal de vie în lumina slabă a serii. Avea impresia că dacă închide ochii o să-i audă iar pașii prin casă sau vocea strigând-o pe Ilinca la cină. Dar când s-a întors acasă, liniștea l-a lovit … Read more