La început nici nu mi-am dat seama. Am crezut că vin doar să salute. Pe la șase seara au început să apară mașinile. Un cuplu. Apoi încă unul. Apoi încă doi bărbați. — Sper că nu te superi, mi-a spus Marian zâmbind. Obișnuim să facem câte un grătar din când în când. Am clipit surprinsă. … Read more
Ridicasem deja cheia spre yală când am auzit vocea Elenei din hol. — Las-o, că vine mama lui Mihai. Am zâmbit fără să vreau. Apoi am auzit continuarea. — Oricum e pensionară. Are timp. Dacă n-ar avea cheile, ar trebui să ne învoim mereu de la serviciu. Mihai a râs încet. — Da… e mai … Read more
Luca se ridică în picioare cu paharul în mână. — Dacă tot vorbim despre familie… hai să spunem lucrurilor pe nume. În sală se făcu liniște. — Fratele meu are jumătate din apartament, pentru că soția lui îl respectă. Eu? Eu trăiesc de trei ani în casa Emiliei ca un chiriaș. Pentru ea sunt bun … Read more
În septembrie, Marc a intrat în apartament cu un zâmbet larg și cu Victor în urma lui. — Gata, am rezolvat tot. Omul are banii pregătiți. Mai lipsește doar semnătura ta. Am împins încet cana de ceai într-o parte. — Domnule Victor, înainte să semnez ceva, trebuie să vedeți un document. Marc izbucni: — Olivia, … Read more
L-am privit câteva secunde. Nu mai vedeam bărbatul cu care îmi împărțisem cincisprezece ani din viață. Vedeam un om care îmi furase încrederea înainte să încerce să-mi fure casa. Am scos telefonul. — Ce faci? — întrebă el, ridicându-se brusc. — Sun la poliție. Fața i s-a schimbat pentru prima dată. — Isabela, nu exagera! … Read more
Mara oftă și își încrucișă brațele. — Mamă, până la urmă tot la mine ajunge. Ce rost are să mai complicăm lucrurile? Eu sunt copilul tău. Am închis încet mapa cu actele. — Asta era tot ce voiam să aud. Mara ridică din sprâncene. — Ce înseamnă asta? Am băgat mâna în buzunarul halatului și … Read more
-Tudor se uita când la mine, când la mama lui, incapabil să spună un cuvânt. Pentru prima dată, nu i-am mai cerut să mă apere. Înțelesesem deja că tăcerea lui era, de fapt, o alegere. — Spune ceva! — izbucni Margareta. — Nu vezi cum îmi vorbește? El își drese glasul. — Ana… poate totuși … Read more
Nu m-am uitat pe vizor. Nu am alergat după el. Nu am plâns. Am închis ușa, am tras aer în piept și, pentru prima dată după multe luni, apartamentul meu a devenit din nou… al meu. În sufragerie era încă liniște. Toma și Denis rămăseseră nemișcați la masă, fără să știe dacă să plece sau … Read more
Chelnerul s-a apropiat discret și a așezat mapa cu nota de plată chiar în fața lui Lucian. Acesta a zâmbit relaxat, a împins-o spre mine și a făcut gestul pe care îl cunoșteam deja. — Iubita mea… cred că ghicești. Mi-am uitat portofelul în cealaltă geacă. Ce ghinion! Îmi faci tu onoarea? Îți transfer imediat … Read more
Mariana rămase fără cuvinte câteva clipe. Își coborî privirea, dar apoi încercă din nou să schimbe subiectul. — Acum nu mai contează trecutul. Important este copilul. Izabela inspiră adânc. — Ba contează. Pentru că trecutul m-a învățat să-mi pun limite. Faptul că Laura este însărcinată nu șterge tot ce s-a întâmplat și nu transformă casa … Read more