Și tocmai din acest motiv alesese să călătorească astfel.
Fără lux ostentativ.
Fără atenție inutilă.
Doar ea, liniștea și o carte veche între mâini.
Dar liniștea aceea nu a durat mult.
Comandantul Alexandru Marinescu nu era genul de om care să accepte un refuz.
S-a întors din nou spre rândul ei, de data aceasta cu pași apăsați și o expresie rece.
— Domnișoară, nu v-am cerut, v-am spus clar: vă ridicați și vă mutați.
Vocea lui a tăiat aerul din cabină.
Câțiva pasageri au început să se întoarcă spre scenă.
Elena a închis cartea încet, marcând pagina cu degetul.
— Am loc plătit aici, a răspuns calm. Nu deranjez pe nimeni.
Victoria a intervenit imediat, iritată:
— Cum adică nu deranjezi? Eu vreau locul ăsta! Știi cine sunt eu?
Elena a privit-o scurt, fără emoție.
— Nu, și sincer… nu contează.
Un murmur discret a trecut prin avion.
Fața lui Alexandru s-a înroșit.
Nu era obișnuit să fie contrazis.
— Ultima oară vă spun: vă ridicați sau părăsiți avionul.
În spatele lui, un bărbat s-a ridicat brusc. Directorul companiei.
Arăta tensionat, aproape speriat.
— Domnule comandant, vă rog… poate ar trebui să discutăm—
— Nu mă întrerupeți! a tăiat el. Mă ocup eu!
Elena a închis cartea complet și s-a ridicat.
Toți au presupus că va ceda.
Dar nu s-a ridicat să plece.
S-a ridicat să îl privească direct în ochi.
— Sunteți sigur că vreți să continuați? a întrebat calm.
Alexandru a zâmbit forțat.
— Sigur.
Elena a scos telefonul și a format un număr.
— Bună ziua, am nevoie de confirmare oficială privind proprietarul companiei aeriene.
Cabina a încremenit.
După câteva secunde, a întins telefonul directorului.
Acesta l-a luat cu mâini tremurânde.
— Da… confirm… doamna Elena Văduva este proprietara.
Un freamăt a trecut prin cabină.
Victoria a amuțit complet.
Alexandru a rămas blocat.
— Mai confirmați ceva, a spus Elena. Cine decide personalul de zbor?
Directorul a înghițit în sec.
— Dumneavoastră.
Tăcerea a devenit apăsătoare.
Elena și-a luat geanta de lângă scaun.
— Atunci cred că situația este clară.
A făcut un pas spre el.
— Nu mă mut nicăieri.
Pauză.
— Dar dumneavoastră nu veți mai pilota acest avion.
Cuvintele au lovit cabina ca un șoc.
Victoria a rămas fără reacție.
Alexandru a încercat să protesteze, dar vocea i s-a frânt.
— Nu aveți cum…
— Ba am, a spus ea liniștit. Și tocmai ați demonstrat de ce.
A privit spre pasageri.
— Siguranța și respectul nu sunt opționale.
Apoi către director:
— Găsiți un alt comandant. Zborul continuă.
După câteva minute tensionate, Alexandru a fost condus afară în liniște.
Cabina a rămas într-o tăcere grea.
Victoria nu mai spunea nimic.
Elena s-a așezat din nou la locul ei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
A deschis cartea.
Dar înainte să citească, a privit pe geam.
Pentru o clipă, a zâmbit ușor.
Nu pentru putere.
Ci pentru că, în sfârșit, lucrurile fuseseră puse la locul lor.