Râsetul meu izbucnise fără control, iar lacrimile îmi curgeau pe obraji.
Pompierul m-a privit nedumerit, apoi s-a uitat la Darius.
— Doamnă, vă rog să-mi confirmați… cine este proprietarul mașinii?
Mi-am șters ochii și am făcut un gest scurt spre soțul meu.
— El.
Toate privirile din jur s-au mutat imediat asupra lui Darius.
În câteva secunde, expresia lui s-a schimbat complet — din siguranță arogantă în confuzie vizibilă.
— Ce spui acolo? a zis el, iritat.
Am scos telefonul și am deschis un e-mail.
— Îți amintești mașina pe care ai luat-o acum două luni? Cea pe care erai atât de mândru?
În mod normal, Darius avea un Audi negru, dar recent își cumpărase un coupe sport second-hand, galben, doar ca să „nu pară mai prejos”, cum se lăudase el. Nu era nici pe departe un Lamborghini — doar semăna de la distanță.
Și exact acea mașină ardea acum în fața noastră.
Darius s-a uitat fix la ea, pentru prima dată nesigur.
— Unde e Lamborghini-ul tău? a întrebat el mai încet.
Am zâmbit calm.
— La dealer. Exact unde ți-am spus.
Câteva râsete s-au auzit din mulțime.
Darius a făcut un pas spre mine.
— Minți.
I-am întins telefonul, arătându-i o fotografie trimisă de dealer cu doar câteva ore înainte: mașina mea, un Lamborghini galben impecabil, parcat în showroom.
— Îl ridic mâine, am spus liniștită.
Pompierii terminau de stins ultimele focare.
Mașina lui era complet distrusă — caroserie topită, geamuri sparte, interior carbonizat.
Un pompier a notat ceva într-un carnețel.
— Cine a inițiat incendiul?
Toți ochii s-au întors din nou spre Darius.
El a încercat să râdă forțat.
— A fost un accident…
Dar din spatele mulțimii, o vecină a ridicat telefonul.
— Nu prea pare accident. Am filmat când a turnat benzina.
Tăcere.
Darius a înlemnit.
— Ați folosit combustibil? a întrebat pompierul.
— Nu, eu doar…
Nu a mai apucat să continue.
O mașină de poliție a oprit lângă noi.
Un polițist a coborât calm.
— Bună seara. Ni s-a raportat un incendiu provocat.
Vecina i-a întins telefonul cu filmarea.
Eu am rămas liniștită, privind scena.
Darius s-a întors disperat spre mine.
— Andreea, spune-le că a fost o glumă! Spune-le că e mașina ta!
L-am privit fără emoție.
— Nu e.
Polițistul a verificat actele.
— Vehiculul este înregistrat pe numele dumneavoastră, domnule Darius Ionescu.
A închis dosarul.
— Va trebui să veniți cu noi pentru declarații.
Darius a ridicat vocea.
— Nu aveți dreptul!
— Incendiere într-o zonă rezidențială, a spus polițistul calm. Este o faptă penală.
L-au condus spre mașină.
Înainte să urce, s-a întors spre mine cu privirea plină de furie.
— Ai făcut asta intenționat!
Am ridicat ușor din umeri.
— Eu doar am spus adevărul.
Portiera s-a închis, iar mașina de poliție a plecat.
Vecinii încă discutau în șoaptă.
Un pompier s-a apropiat de mine.
— Totul în regulă cu mașina dumneavoastră?
Am zâmbit ușor.
— Da. Perfect în regulă.
În acea seară, am intrat în casă și pentru prima dată liniștea nu mi-a mai apăsat pieptul.
A doua zi, am ajuns la dealer.
Lamborghini-ul galben strălucea sub luminile showroom-ului.
Când am pornit motorul, sunetul a umplut spațiul.
— Prima plimbare? a întrebat agentul.
Am dat din cap.
Am ieșit pe drum cu geamurile coborâte, fără grabă, fără teamă.
Nu ca să demonstrez ceva cuiva.
Ci pentru că, în sfârșit, viața mea nu mai era condusă de altcineva.