Vestea aceea l-a izbit mai puternic decât orice reproș.
Pentru prima dată, Andrei a înțeles că toată puterea lui — banii, relațiile, succesul — nu însemnau nimic în fața femeii care stătea dreaptă în pragul casei.
— N-am venit să te rănesc, a spus el, mai stins.
— Am venit… pentru că mi-a lipsit tot ce am pierdut.
Valentina a schițat un zâmbet rece.
— Lipsa nu pune mâncare pe masă, Andrei. Nici nu plătește lumina. Și sigur nu crește un copil de una singură.
Cuvântul acela l-a lovit direct.
— Un copil? a întrebat el, aproape fără glas.
Ea a ezitat o clipă, apoi a dat din cap.
— Da. Al tău.
Oamenii din jur au amuțit. Nu mai era curiozitate, ci o liniște apăsătoare.
Andrei s-a sprijinit de ușă, simțind că îl lasă picioarele. Florile i-au căzut din mână fără să-și dea seama.
— De ce n-ai spus nimic?
Valentina și-a strâns mâinile, ca și cum se apăra.
— Pentru că atunci când aveam nevoie de tine, nu erai acolo. Pentru că m-ai făcut să cred că nu contez. Și pentru că ai ales mereu altceva în locul nostru.
Focul trosnea în sobă, singurul sunet dintre ei.
— Are șapte ani, a continuat ea.
— Îl cheamă Matei. E la școală.
Andrei a închis ochii. Șapte ani pierduți. Șapte ani care nu se mai întorceau.
— Nu vreau nimic de la tine, a spus ea ferm.
— Ne-am descurcat singuri. Am muncit. Am tras. L-am crescut cum am putut.
El a ridicat privirea, schimbat.
— Dă-mi voie să încerc să îndrept ce am stricat.
Valentina l-a privit lung, fără grabă.
— Nu totul se repară.
În depărtare s-au auzit vocile copiilor ieșind de la școală.
Ea și-a luat haina de pe cuier.
— Dacă vrei să-l vezi, mergi cu mine.
— Dar să nu uiți: nu-ți datorez nimic.
Au mers împreună pe drumul prăfuit, sub privirile tăcute ale satului.
Un băiețel a alergat spre ea, strigând fericit:
— Mamă!
Valentina l-a prins în brațe. Copilul s-a uitat apoi la Andrei, curios.
— Cine e?
Ea a inspirat adânc.
— Tatăl tău.
Andrei a căzut în genunchi, cu ochii umezi, fără mândrie, fără apărare.
Nu mai era omul de afaceri sigur pe el. Era doar un tată care își vedea copilul pentru prima dată.
În clipa aceea a înțeles ceva ce niciun succes nu-l învățase:
nu lipsa banilor o doborâse pe Valentina,
ci absența lui.
Și dacă mai exista o șansă pentru el, nu începea din conturi sau promisiuni.
Începea dintr-un singur lucru: să rămână.