După plecarea avocatului, Maria a desfăcut cu grijă tivul baticului în care ascunsese câteva lucruri importante. Din material au ieșit două plicuri îndoite: o scrisoare scrisă de Mihai pentru fiica lui și un document de la banca din Alba Iulia care confirma existența unui depozit de bani pe numele Emiliei, administrat temporar de Veronica.
Sandu a înțeles imediat că acele hârtii valorau mai mult decât orice avere. Le-a ascuns rapid într-un loc sigur, după o cărămidă desprinsă din sobă.
Nici nu terminase bine, că afară s-au auzit cai.
Privind pe fereastră, l-a văzut pe șeful de post venind spre casă împreună cu avocatul și cu Veronica Stanciu. Femeia era îmbrăcată complet în negru și pășea liniștit prin zăpadă, cu expresia unui om convins că nimeni nu îi poate sta împotrivă.
În clipa în care a zărit-o, Emilia s-a retras instinctiv lângă sobă. Tremura atât de tare încât păturile îi foșneau în mâini.
Nu era o teamă obișnuită.
Era spaima unui copil care știa exact de ce este capabil omul din fața lui.
Sandu i-a spus să rămână înăuntru și a ieșit în pragul casei.
Veronica a urcat treptele încet și i-a mulțumit ironic că i-a „găsit fata”. Când Sandu i-a răspuns că Emilia nu îi aparține, zâmbetul ei fals s-a înăsprit imediat.
A pretins că fata fugise după ce îi furase bani și că există deja o plângere oficială.
Șeful de post încerca să calmeze situația și îi sugera lui Sandu să nu creeze probleme. Dar acesta nu s-a clintit.
Le-a spus direct că fata are urme clare de violență pe corp.
Pentru o secundă, Veronica și-a pierdut controlul expresiei.
A încercat să spună că micuța este neastâmpărată și că se lovește singură, însă Sandu a pomenit de arsuri și vânătăi, iar tăcerea care a urmat a spus tot.
În casă, Maria își frământa șorțul, iar Emilia privea fără să clipească.
Avocatul a intervenit și a amenințat că vor considera totul răpire dacă fata nu este predată imediat.
Sandu a răspuns calm că atunci ar fi bine să vină și medicul din sat, împreună cu Protecția Copilului, ca să vadă în ce stare se află copilul pe care Veronica pretinde că îl îngrijește.
Femeia și-a întors imediat privirea spre Emilia și i-a ordonat să vină lângă ea.
Copila nu s-a mișcat.
Când Veronica a repetat ordinul mai dur, Sandu s-a așezat între ele și i-a spus clar că fata nu pleacă nicăieri.
Atunci, pentru prima dată, Veronica a lăsat să iasă la suprafață adevărata ei furie.
L-a avertizat că nu știe în ce se bagă, însă Sandu i-a răspuns că abia acum începe să înțeleagă totul.
Fără să își dea seama, Veronica a pomenit de scrisori.
Cuvântul a căzut greu în odaie.
Avocatul a întors capul brusc spre ea, realizând că spusese prea mult.
Iar Sandu a înțeles imediat că acele hârtii erau motivul real pentru care veniseră.
Când a întrebat despre ce scrisori este vorba, Veronica a încercat să se retragă și să spună că fata inventează povești.
Dar Emilia s-a ridicat încet și, cu lacrimi în ochi, a spus că tatăl ei aflase înainte să moară că Veronica îi falsifica semnătura și îi ascundea banii.
Femeia a izbucnit imediat și a acuzat-o că minte.
Însă Emilia a continuat și a povestit că își auzise tatăl plângând în noaptea în care descoperise totul.
Atunci Sandu a scos scrisorile din ascunzătoare și le-a pus pe masă.
Veronica s-a repezit spre ele aproape instinctiv, iar în privirea ei nu se vedea durere sau teamă.
Doar lăcomie.
În scrisoare, Mihai scria limpede că lasă ferma din vale și economiile strânse pentru Emilia. Mai spunea și că, dacă i se întâmplă ceva suspect, fata trebuie dusă la Sandu Ionescu, singurul om în care mai are încredere.
Șeful de post a citit hârtia cu mâinile tremurânde și i-a spus Veronicăi că situația se schimbă complet.
Atunci femeia și-a pierdut cumpătul. A început să țipe că toți sunt împotriva ei și că nimeni nu apreciază cât s-a sacrificat pentru copil.
Dar Emilia a izbucnit și ea, mărturisind printre lacrimi că fusese închisă fără mâncare și lovită cu vătraiul.
Veronica s-a repezit instinctiv spre fată, însă Sandu i-a prins brațul înainte să o atingă.
Cu voce joasă, dar fermă, i-a spus că nu va mai ridica niciodată mâna asupra acelui copil.
Pentru prima dată, Veronica părea cu adevărat speriată.
Șeful de post a anunțat-o că trebuie să meargă la secție pentru declarații și investigații.
Ea a continuat să amenințe și să țipe, însă nimeni nu o mai asculta.
Când au scos-o din curte, Emilia a căzut în genunchi lângă sobă. Nu plângea. Respira greu, ca și cum abia atunci realiza că tot coșmarul se terminase.
Maria a fost prima care a îmbrățișat-o.
Apoi Sandu i-a pus o pătură pe umeri și i-a promis că nimeni nu îi va mai face rău.
Fata l-a întrebat de ce o ajută.
Bărbatul a privit câteva clipe fotografia veche a familiei sale, apoi i-a răspuns că uneori Dumnezeu trimite oamenii potriviți exact în momentul în care cineva crede că a rămas singur pe lume.
Afară ningea liniștit peste sat.
În casă mirosea a lemn ars și a mâncare caldă.
Iar pentru prima dată după foarte mulți ani, în locuința lui Sandu nu se mai simțea doar tristețe.
Se simțea căldura unei adevărate familii.