Într-o singură clipă, bucuria lui Diego s-a transformat într-un sentiment apăsător de neliniște. Tocmai se pregătea să împărtășească vestea unei afaceri importante, când privirea Ruxandrei l-a făcut să se oprească.
Femeia îl privea fix, iar expresia ei trăda o teamă pe care nu o mai văzuse niciodată la ea. Nu era simplă îngrijorare, ci spaima unui om care știe că orice greșeală poate avea consecințe grave.
— Ce s-a întâmplat? a întrebat el încet.
Fără să răspundă imediat, Ruxandra l-a tras într-un colț ferit al casei și i-a povestit în grabă ce văzuse.
Cu puțin timp înainte de sosirea lui, un necunoscut intrase în locuință și se comportase ca și cum știa exact unde se află și ce caută. Nu părea un vizitator obișnuit. După spusele ei, omul avea asupra lui o armă și îi transmisese lui Carmen amenințări directe.
Diego a rămas nemișcat câteva secunde.
Gândurile îi alergau haotic. În ultimii ani își construise afacerile cu grijă, însă succesul atrăgea uneori și dușmani. Nu era exclus ca cineva să fi decis să-l lovească exact acolo unde îl durea mai tare.
— De ce ai rămas aici? a întrebat-o.
Ruxandra și-a strâns mâinile.
— Pentru că nu puteam să o las singură. Cineva trebuia să știe ce se întâmplă.
Răspunsul simplu l-a impresionat mai mult decât și-ar fi imaginat. În momentele dificile, adevăratul caracter al oamenilor ieșea la suprafață.
Apropiindu-se de scări, Diego a auzit voci venind de la etaj. Tonul unui bărbat era rece și autoritar.
— Nu mai are rost să ascunzi adevărul. Știu exact ce cauți să protejezi.
Cuvintele l-au făcut să încremenească.
Ce secret putea fi atât de important?
Pentru prima dată după mulți ani, a simțit că nu își cunoaște pe deplin propria viață. În mintea lui au apărut întrebări despre Carmen, despre trecut și despre lucruri pe care poate nu le observase niciodată.
Cu toate acestea, un singur lucru conta în acel moment: siguranța ei.
A urcat treptele cu grijă și s-a apropiat de dormitor. Ușa era întredeschisă.
Înăuntru, Carmen stătea pe marginea patului, vizibil afectată. În fața ei se afla bărbatul necunoscut, calm și sigur pe el.
Diego nu a mai ezitat.
A intrat direct în cameră.
— Oprește-te și las-o în pace.
Străinul s-a întors încet și l-a privit atent. Nu părea surprins de apariția lui. Din contră, avea expresia cuiva care îl așteptase.
— În sfârșit ne întâlnim, domnule Munteanu, a spus cu un zâmbet rece.
Liniștea care a urmat a devenit aproape insuportabilă.
Diego și-a dat seama că întreaga situație era mai complicată decât crezuse inițial. Nu mai era vorba doar despre bani sau afaceri. În joc erau încrederea, familia și adevăruri ascunse de mult timp.
Totuși, în loc să cedeze panicii, și-a găsit calmul.
— Dacă ai ceva de rezolvat, discută cu mine. Ea nu are ce căuta în povestea asta.
Necunoscutul l-a privit câteva clipe fără să răspundă.
În acel moment, Diego și-a amintit lecțiile primite în copilărie, când i se spunea că adevărata putere nu stă în avere sau influență, ci în curajul de a rămâne drept atunci când totul pare pierdut.
Orice urma să se întâmple în acea noapte, era hotărât să nu fugă și să nu lase frica să decidă în locul lui.
Astfel a început confruntarea care avea să schimbe pentru totdeauna relațiile dintre ei și să scoată la lumină adevăruri pe care nimeni nu mai putea să le ascundă. În fața pericolului, Diego a înțeles că cea mai mare avere a unui om nu este ceea ce deține, ci oamenii pe care este dispus să îi protejeze cu orice preț.