Pentru o clipă, Emma rămase cu telefonul lipit de ureche, de parcă ar fi sperat că semnalul o să se întoarcă singur, că vocea lui Lucas o să revină și o să spună că a fost o glumă proastă.
Dar în difuzor era doar tonul acela monoton, rece, care nu lasă loc de interpretări.
Îl lăsă încet pe masă.
În bucătărie, Elena își reluase liniștită locul, ca și cum o conversație tensionată ar fi fost doar un mic incident domestic. Lili butona telefonul, complet absentă. Nimic din ele nu părea deranjat.
— Ați auzit, — spuse Emma, fără să ridice vocea. — Lucas a spus clar. „Nu-i mare diferență.”
Elena ridică din umeri.
— Bărbații spun multe la nervi.
— Nu era nervos, — răspunse Emma. — Era sigur.
Se apropie de masă, încet. Nu amenințător. Doar hotărât.
— Ascultați-mă foarte bine. Sofia este proprietara apartamentului. Nu Lucas. Nu dumneavoastră. Ea.
Elena zâmbi vag, ca și cum ar fi auzit o copilărie.
— Draga mea, într-o familie nu contează pe numele cui e hârtia.
— Ba exact asta contează când intri în casa cuiva fără acord.
Lili pufni.
— Ce dramă…
Emma întoarse privirea spre ea.
— Încă un cuvânt și o să înțelegi ce înseamnă „dramă” în mod real.
Nu ridică tonul. Tocmai asta făcu fraza mai grea.
Lili se opri din butonat.
Elena se ridică încet, netezindu-și halatul.
— Nu văd de ce faceți scandal. Lucas a spus că ne putem muta. Noi am venit. Simplu.
— Simplu ar fi fost să întrebați proprietarul.
— Lucas e logodnicul ei.
Emma râse scurt, fără umor.
— Logodna nu e procură.
Pentru prima dată, ceva în expresia Elenei se schimbă — o iritare subțire, aproape invizibilă.
— Deci ce vrei să faci? Să ne scoți afară?
Emma își încrucișă brațele.
— Da.
Cuvântul căzu în bucătărie ca un obiect greu.
Lili se ridică brusc.
— Nu aveți dreptul!
Emma o privi calm.
— Nu am nevoie de dreptul tău ca să respect legea.
Elena făcu un pas înainte.
— Asta o să-i placă lui Lucas…
— Nu contează, — o întrerupse Emma. — Nu mai negociez cu el. Și nici cu dumneavoastră.
Scoase telefonul din nou.
— Aveți zece minute să vă faceți bagajele.
— Sau ce? — întrebă Elena, cu un zâmbet rece.
Emma ridică privirea.
— Sau chem poliția și îi explică ei diferența dintre „invitație” și „ocupare ilegală”.
Tăcerea care urmă nu mai avea nimic din confortul de mai devreme. Lili se uită prima dată direct la Emma, fără aroganță. Elena rămase nemișcată câteva secunde, apoi își întoarse privirea spre hol.
Pentru prima dată, casa nu mai părea a lor.
Emma nu se mișcă. Doar aștepta.