Andreea închise încet dosarul din fața ei.
Nu părea speriată.
Părea doar… obosită.
— A venit, în sfârșit, murmura ea.
— Deci e adevărat? întrebă Marius.
Ea îl privi drept în ochi.
— Fotografia este adevărată.
Dar povestea pe care încearcă s-o vândă este o minciună.
Marius nu spuse nimic.
— Aveam douăzeci de ani. Richard era arhitect stagiar. Ne-am iubit aproape un an. Ne-am despărțit civilizat și fiecare și-a văzut de viață. Nu m-a înșelat, nu l-am înșelat. N-am cerut niciodată bani de la el și nici nu l-am mai căutat după despărțire.
— Atunci Luca?
Andreea oftă.
— Luca a găsit vechile fotografii când m-am mutat. Le-a păstrat fără să știu. Mereu a spus că “într-o zi o să-i folosească”.
Marius simți că furia i se mută din inimă în pumni.
— Și nu mi-ai spus niciodată?
Ea zâmbi trist.
— Pentru că era un capitol încheiat cu mulți ani înainte să te cunosc pe tine. Nu ascunzi tot trecutul. Pur și simplu nu mai trăiești în el.
În seara aceea, Marius nu a mers la bancă.
Nu a căutat un împrumut.
L-a sunat pe Richard Arendt.
Acesta a acceptat întâlnirea fără ezitare.
Când a văzut fotografia, a rămas câteva secunde în tăcere.
Apoi a spus calm:
— Luca m-a contactat și pe mine acum trei zile.
Marius ridică privirea surprins.
— Și?
Richard zâmbi amar.
— I-am spus să facă ce crede. Nu mi-e rușine că am iubit când aveam douăzeci și cinci de ani.
Apoi a adăugat ceva ce Marius nu se aștepta să audă:
— Dar șantajul… acela nu-l voi ierta.
Două zile mai târziu, Luca a fost prins în flagrant, în timp ce încerca să obțină bani în schimbul tăcerii.
Nu doar de la Richard.
Polițiștii au descoperit că mai șantajase încă trei persoane folosind fotografii și informații vechi.
Când a fost încătușat, a strigat spre Marius:
— Tot din cauza ei!
Marius l-a privit fără urmă de ură.
— Nu.
Din cauza alegerilor tale.
După proces, Richard și Andreea s-au întâlnit pentru prima dată după aproape douăzeci de ani.
Au băut o cafea.
Au râs amintindu-și cât de stângaci erau în tinerețe.
La plecare, Richard i-a strâns mâna lui Marius.
— Ai o soție extraordinară.
Marius a zâmbit.
— Știu.
În drum spre casă, Andreea l-a întrebat încet:
— N-ai fost gelos?
El i-a luat mâna.
— Nu de trecutul tău.
Doar de gândul că era cât pe ce să las un străin să-mi distrugă încrederea în femeia pe care o iubesc.
În seara aceea au privit râul în liniște.
Apa curgea la fel ca întotdeauna.
Și Marius și-a dat seama că oamenii maturi nu sunt cei fără trecut.
Sunt cei care nu lasă trecutul să le fure prezentul.
Tu ce ai fi făcut în locul lui Marius? Ai fi crezut fotografia și ai fi cerut explicații sau ai fi mers direct la poliție împotriva șantajistului?