Partea 2
Nu mi-am imaginat nicio clipă că acea aniversare avea să scoată la iveală un adevăr pe care nimeni nu îl bănuia.
Când am intrat în restaurant, mesele erau deja ocupate aproape în întregime de rude și prieteni. M-am așezat discret, fără să atrag atenția.
Puțin mai târziu au sosit și Mihai împreună cu noua lui parteneră, Cristina.
În clipa în care m-a văzut, Mihai a rămas surprins. Cristina m-a analizat din cap până-n picioare cu un aer superior. Purta haine elegante și părea convinsă că nu avea de ce să se teamă.
Eu alesesem o rochie simplă, fără bijuterii și fără intenția de a impresiona pe cineva.
După cină, Elena, mama lui Mihai, s-a ridicat în picioare și a cerut liniște.
— Înainte să aducem tortul, simt nevoia să spun ceva.
Toți invitații și-au îndreptat privirea spre ea.
— În viață există momente în care oamenii își dau seama prea târziu cât valorează persoana pe care au avut-o lângă ei.
Mihai a evitat să o privească.
Elena și-a continuat discursul.
— Vera, îți sunt recunoscătoare pentru tot ce ai făcut pentru familia noastră. Și îmi pare sincer rău că fiul meu nu a știut să prețuiască ceea ce avea.
Sala a amuțit.
Cristina l-a privit nedumerită pe Mihai.
— Ce înseamnă toate astea?
Elena a zâmbit ușor.
— Cred că este timpul ca un secret să nu mai fie ascuns.
S-a întors spre mine.
— Îmi dai voie?
Am înțeles imediat la ce se referă și am încuviințat din cap.
— După divorț, Vera a avut un noroc uriaș. A câștigat la loterie o sumă de peste zece milioane de ruble și a ales să nu spună nimănui, nici măcar lui Mihai.
Un murmur s-a auzit în sală.
Cristina aproape că a scăpat paharul din mână.
Mihai mă privea fără să poată rosti un cuvânt.
— Este adevărat?
— Da.
— Dar… de ce ai ascuns asta?
L-am privit calm.
— Pentru că aveam nevoie să aflu dacă ai plecat fiindcă nu mă mai iubeai sau pentru că visai la o viață mai comodă alături de altcineva.
Acum am răspunsul.
Cristina s-a întors spre Mihai.
— Mi-ai spus că fosta ta soție nu avea nimic și că tu ai fost mereu cel care a dus greul.
El nu a găsit nicio explicație.
Cu chipul încordat, Cristina și-a luat geanta.
— Dacă ai abandonat o femeie care ți-a fost alături în cele mai grele momente, nu există nicio garanție că într-o zi nu vei face același lucru și cu mine.
A plecat fără să mai privească înapoi.
Mihai a făcut câțiva pași spre mine.
— Vera… te rog, lasă-mă să-ți explic.
Am ridicat mâna, oprindu-l.
— Când ai ales să pleci, am acceptat decizia ta fără să te opresc. Acum te rog să faci același lucru și să respecți hotărârea mea.
A rămas nemișcat, în timp ce întreaga sală îl privea în tăcere.
Deznodământ
După acea seară, drumurile noastre s-au despărțit definitiv. Mihai a încercat de câteva ori să mă contacteze, însă nu am mai răspuns niciunui mesaj și niciunui apel. Nu mai aveam întrebări fără răspuns și nici motive să privesc înapoi.
Cu o parte din banii câștigați mi-am cumpărat o casă modestă și am investit restul pentru a-mi construi un viitor liniștit. Pentru prima dată după mulți ani, fiecare alegere îmi aparținea doar mie.
Elena a rămas aproape de mine și, ori de câte ori ne întâlneam, îmi spunea că regretă sincer felul în care s-au desfășurat lucrurile. Îi răspundeam mereu că trecutul nu mai poate fi schimbat, dar din el se pot învăța cele mai importante lecții.
Despre Mihai am aflat doar că a rămas singur și că înțelegea, în sfârșit, că cea mai mare pierdere din viața lui nu fusese averea pe care o ratase, ci femeia care îl iubise atunci când nu avea aproape nimic.
În ziua în care am închis pentru totdeauna ușa trecutului, am realizat că adevărata avere nu stă într-un cont bancar sau într-un bilet norocos, ci în puterea de a nu te mai întoarce niciodată acolo unde ai fost apreciat doar după ceea ce ai fi putut oferi.