PARTEA 2 – DEZNODĂMÂNT

„Patronul credea că inspectorul va pleca după ce îi aplică amenda. Dar când controlul a continuat în spatele terasei, a ieșit la iveală ceva mult mai grav. Alina nu era singura angajată umilită…”

Inspectorul a intrat în spațiul din spatele terasei și a cerut documentele angajaților.

Patronul îl urmărea nervos.

— „Domnule inspector, chiar trebuie să mergem atât de departe pentru o simplă greșeală?”

Inspectorul s-a întors spre el.

— „Nu greșeala ei este problema. Felul în care vă tratați oamenii este problema.”

A început verificările.

După câteva minute, a deschis un registru și a ridicat privirea.

— „Câți angajați aveți în sezon?”

— „Doisprezece…”

— „Și câți dintre ei au semnat că și-au luat pauza de masă astăzi?”

Patronul a tăcut.

— „Niciunul.”

Alina, care stătea în apropiere, a privit în jos.

Inspectorul a continuat:

— „Câte ore lucrează, în medie, fiecare?”

Patronul a încercat să evite răspunsul.

— „Depinde de aglomerație…”

— „Exact. Și câți sunt plătiți pentru orele suplimentare?”

Din nou, liniște.

Câțiva angajați s-au privit între ei.

Atunci, una dintre ospătărițe a prins curaj.

— „Domnule inspector, pot să vă spun ceva?”

— „Sigur.”

— „Și noi am fost umilite. Uneori ne ține până la închidere fără pauză. Dacă ne plângem, ne spune că sunt alte fete care așteaptă să ne ia locul.”

Inspectorul a închis registrul.

— „Atunci controlul se extinde.”

Patronul s-a ridicat brusc.

— „Stați puțin! Nu vreau scandal. Putem rezolva între noi.”

Inspectorul l-a privit rece.

— „Tocmai asta ați făcut ani de zile. Ați crezut că oamenii care au nevoie de salariu vor tăcea.”

Apoi s-a întors către Alina.

— „Tu de ce ai acceptat să lucrezi în asemenea condiții?”

Fata și-a șters lacrimile.

— „Am nevoie de bani pentru facultate. Mi-a fost teamă că dacă spun ceva, îmi pierd locul de muncă.”

Inspectorul a oftat.

— „Nu ar trebui să-ți fie teamă să ceri ceea ce ți se cuvine.”

Patronul a rămas singur în mijlocul terasei.

Clienții îl priveau.

Angajații îl priveau.

Iar lanțurile de aur de la gât nu mai păreau deloc impresionante.

După câteva ore, terasa a fost închisă temporar pentru verificări.

Dar înainte să plece, inspectorul i-a spus Alinei:

— „Nu pleca acasă crezând că ai făcut ceva greșit.”

— „Dar am greșit comanda…”

— „Ai greșit o apă. El a greșit ca om.”

Alina a izbucnit în lacrimi.

A doua zi, patronul a fost obligat să se întâlnească cu toți angajații.

Și atunci, inspectorul a făcut un anunț care i-a lăsat pe toți fără cuvinte:

— „De astăzi, fiecare angajat va avea pauze regulate, apă la discreție și plata tuturor orelor suplimentare. Iar Alina va primi și despăgubirile pentru umilința suferită.”

Patronul a rămas cu privirea în pământ.

Dar ceea ce urma să se întâmple după redeschiderea terasei avea să fie cea mai dureroasă lecție pentru el.

Pentru că, atunci când ușile s-au deschis din nou, niciunul dintre foștii săi angajați nu s-a mai întors la muncă.