Partea 2 + Deznodământ

Radu a încercat să-mi ia laptopul din față.

— Nu este ceea ce crezi.

— Atunci explică-mi.

Femeia din apel dispăruse de pe ecran, dar conversația rămăsese deschisă.

Mesajele erau clare.

Radu îi scrisese că îi este dor, că abia așteaptă să se vadă și că „acasă” devenise imposibil pentru el.

Dar mai grav era istoricul financiar.

Banii nu fuseseră cheltuiți doar pentru ea.

O parte ajunseseră într-un cont necunoscut.

Am deschis extrasele și am început să verific tranzacțiile.

Unele plăți erau pentru hoteluri, altele pentru bilete și rezervări.

Dar exista și o sumă mult mai mare, transferată periodic.

— Ce este contul acesta?

Radu a tăcut.

— Radu!

În cele din urmă a recunoscut.

De luni întregi își construia în secret o altă viață. Femeia din apel nu era o simplă colegă. Era o persoană cu care avea o relație, iar banii din economiile noastre fuseseră folosiți pentru întâlniri, călătorii și, mai ales, pentru un apartament pe care îl închiriase în alt oraș.

Mi-am simțit mâinile reci.

— Ai plătit acel apartament cu banii noștri?

A coborât privirea.

— Voiam să rezolv totul înainte să afli.

— Ce voiai să rezolvi?

Nu mi-a răspuns.

Atunci am văzut pe birou un contract.

Era pentru apartamentul respectiv.

Numele lui era acolo.

Dar mai exista un nume.

Al femeii.

În acel moment, nu mai aveam nevoie de alte explicații.

Am luat contractul, telefonul și extrasele și am ieșit din cameră.

Copiii mă priveau din hol.

Mara m-a întrebat încet:

— Tata nu mai lucrează?

M-am aplecat lângă ea.

— Nu, iubita mea. Și vreau să știi ceva: nimic din toate astea nu este vina voastră.

În acea seară, Radu a încercat să-mi explice că relația lui începuse „din greșeală”, că era nefericit și că voia să înceapă o viață nouă.

L-am ascultat până la capăt.

Apoi i-am spus singurul lucru care îmi mai rămăsese de spus:

— Ai avut aproape un an în care puteai să-mi spui adevărul. Ai ales să ne transformi casa într-un loc în care copiii trebuiau să meargă în șoaptă ca să poți ascunde o viață paralelă.

A doua zi am mers la bancă și am cerut situația completă a conturilor noastre.

Am descoperit că suma cheltuită era mult mai mare decât văzusem inițial.

Radu folosise bani din economiile familiei, dar și bani pe care eu îi strânsesem separat pentru copii.

Atunci am știut că nu mai era doar o problemă de căsnicie.

Era o problemă de încredere și responsabilitate.

Am început procedurile pentru separarea finanțelor și am cerut consultanță juridică.

Radu a plecat temporar din apartament.

Câteva luni mai târziu, copiii nu mai mergeau în vârful picioarelor.

Mara putea să râdă.

Luca putea să-și plimbe mașinuțele prin sufragerie.

Iar eu puteam să scap o tigaie fără să-mi fie teamă că cineva va izbucni.

Într-o seară, am intrat în camera care fusese biroul lui Radu.

Am deschis fereastra și am lăsat lumina să intre.

Pentru prima dată după aproape un an, casa nu mai părea că ascunde ceva.

Și atunci am înțeles că cel mai important lucru pe care îl pierdusem nu fusese soțul meu.

Fusese liniștea mea.

Iar acum începeam, în sfârșit, să mi-o recuperez.