Fără să mai stea pe gânduri, Sandu și-a deschis portofelul și a întins cardul către chelner cu o calmă siguranță.
— Achit eu tot, a spus simplu.
Karina l-a privit uluită, incapabilă să reacționeze imediat.
— Nu pot să te las să faci asta… e prea mult.
— Lasă orgoliul deoparte pentru moment, i-a răspuns el blând. Important e să ieși de aici liniștită.
Chelnerul, care cu câteva minute înainte o privea cu suspiciune, și-a schimbat complet atitudinea și a plecat imediat cu nota.
Karina simțea cum îi ard obrajii de rușine.
— O să-ți returnez banii, promit. Chiar dacă trebuie să muncesc luni întregi.
Sandu a zâmbit discret.
— E amuzant… În liceu nici măcar nu știai cine sunt.
Ea și-a lăsat privirea în jos.
— Știu. Și sincer… îmi pare rău pentru asta.
— Nu trebuie să-ți pară rău. Uneori oamenii observă doar ce vor să vadă.
După câteva minute, chelnerul s-a întors cu bonul. Sandu l-a semnat fără grabă, apoi s-a ridicat.
— Hai afară puțin. Cred că ai nevoie să iei aer.
Au ieșit pe terasa restaurantului. Orașul luminat se întindea sub ei, iar zgomotul traficului părea foarte departe.
Karina încă părea tulburată.
— Tot nu înțeleg de ce m-ai ajutat.
Sandu s-a sprijinit de marginea terasei și a privit în gol câteva secunde.
— Pentru că am întâlnit prea des oameni ca individul cu care ai venit aici.
Ea s-a încruntat.
— Ce vrei să spui?
— În afară de jobul meu în IT, colaborez și la investigarea fraudelor online. Iar tipul ăsta… Oleg… folosește o metodă foarte cunoscută.
Karina a simțit că i se strânge stomacul.
— Îl cunoști?
— Nu direct. Dar am mai văzut schema asta. Se apropie de femei, le câștigă încrederea, le duce în locuri scumpe și apoi dispare exact când vine nota.
— Și nimeni nu îl oprește?
Sandu a ridicat ușor din umeri.
— E complicat. Își schimbă mereu identitatea, numărul și conturile.
Karina a închis ochii pentru o clipă.
— Mă simt atât de naivă…
— Nu ai fost naivă. Ai avut încredere. Sunt două lucruri diferite.
Între ei s-a lăsat o liniște scurtă, dar confortabilă.
Apoi Sandu a vorbit din nou:
— Important e ce faci de acum înainte.
— Și ce ar trebui să fac?
— Să nu mai accepți oameni care profită de bunătatea ta. Și să înțelegi că valoarea ta nu depinde de cine rămâne sau pleacă.
Karina l-a privit altfel atunci.
Nu mai vedea adolescentul timid din ultimă bancă.
În fața ei era un om matur, echilibrat și sincer, care nu încerca să impresioneze pe nimeni.
— Atunci… ce-ai spune de o cafea? a întrebat ea timid. Dar într-un loc normal. De data asta aleg eu.
Sandu a râs ușor.
— Sună perfect. Fără lux și fără spectacole.
Karina a zâmbit pentru prima dată sincer în acea seară.
Își dăduse seama că pierderea cea mai mare nu fusese banii sau întâlnirea ratată.
Ci timpul oferit unei persoane false.
Iar câștigul adevărat fusese întâlnirea neașteptată cu cineva autentic, care i-a amintit că respectul și sinceritatea valorează mai mult decât orice aparență.