PARTEA 2
„Patronul a crezut că turiștii vor pleca și vor plăti în continuare. Dar, după ce a rămas singur pe plajă, a primit un telefon care i-a schimbat totul…”
Patronul privea nervos spre sectorul gol. Zeci de șezlonguri stăteau neocupate, iar turiștii care plecaseră se adunaseră acum în apropierea tatălui cu piciorul în ghips.
— „Credeți că mă speriați dacă plecați?” a strigat el. „Am destui clienți!”
Unul dintre tineri s-a întors și i-a răspuns calm:
— „Nu vrem să vă speriem. Vrem doar să înțelegeți că banii nu cumpără respectul.”
Patronul a pufnit și a intrat în barul improvizat de lângă plajă.
Dar după nici o oră, telefonul lui a început să sune.
Primul apel era de la un grup care rezervase mai multe șezlonguri pentru weekend.
— „Am văzut ce s-a întâmplat. Anulăm tot.”
Apoi a mai sunat un client.
Și încă unul.
În scurt timp, vestea se răspândise printre turiști. Oamenii făceau fotografii, povesteau ce se întâmplase și recomandau celorlalți să evite zona.
Patronul a încercat să minimalizeze situația.
— „Hai, dom’le, a fost o neînțelegere! Omul trebuia să plătească, ca toată lumea!”
Dar nimeni nu mai voia să-l asculte.
La scurt timp, unul dintre turiști a observat că, lângă zona de șezlonguri, exista un panou cu regulamentul plajei. A făcut o fotografie și a sesizat autoritățile competente, cerând verificarea modului în care era administrată zona.
Câteva ore mai târziu, patronul nu mai era atât de sigur pe el.
DEZNODĂMÂNT
Spre seară, în timp ce plaja se golește treptat, patronul stătea pe același șezlong pe care îl apărase cu atâta înverșunare.
De data aceasta, nu mai era nimeni în jurul lui.
Telefonul continua să tacă.
Turiștii plecaseră, iar încasările zilei erau mult sub ceea ce sperase.
În schimb, tatăl cu piciorul în ghips își strângea lucrurile. Băiețelul lui s-a apropiat de unul dintre tinerii care îi ajutaseră.
— „Mulțumesc că l-ați ajutat pe tata.”
Tânărul i-a zâmbit.
— „Nu ne mulțumi. Azi am făcut doar ceea ce trebuia să facă orice om.”
Tatăl s-a uitat pentru o clipă spre patron și i-a spus:
— „Să știți ceva… nu cei 100 de lei au fost problema. Felul în care ați vorbit cu mine a fost.”
Patronul a rămas fără replică.
În acea zi, a pierdut mai mult decât banii câștigați din șezlonguri. A pierdut încrederea oamenilor.
Iar pentru o afacere care trăiește din turiști, uneori un singur gest lipsit de omenie poate costa mai mult decât mii de lei.