admin M-am apropiat de patul lui fără să mai pierd timp. — Sunt aici, tată. Degetele lui s-au strâns peste mâna mea cu o forță care nu se potrivea cu starea în care era. Apoi și-a mutat privirea, lent, spre Andreea. Ea s-a încordat instant, ca și cum ar fi fost prinsă pe picior greșit. — … Read more
Aerul din încăpere s-a schimbat brusc, ca și cum cineva ar fi tras o perdea grea peste toate sunetele. Doctorul Ionescu, care cu doar câteva minute înainte glumise relaxat pe seama Mariei, își muta privirea confuz de la ea la tânărul internat pe pat. — Vă cunoașteți? a întrebat el, mult mai încet decât înainte. … Read more
În sala de operație, liniștea controlată a fost spulberată când un copil a năvălit printre echipamentele sterile, murdar și plângând. Matei a intrat în fugă, ignorând strigătele personalului medical, cu ochii roșii și hainele pline de noroi. — Bunico, nu-i lăsa să te opereze! Monitoarele au început să scoată alarme, iar asistentele s-au panicat. Din … Read more
Îmi amintesc prima dată când a pășit în apartamentul meu. Ținea în mână un buchet mic de flori și avea acel zâmbet perfect, calculat, aproape prea bine exersat. M-a îmbrățișat scurt și a spus cu o voce dulce: — Doamna Elena, Adrian mi-a vorbit atât de frumos despre dumneavoastră. Dar privirea ei spunea altceva. Nu … Read more
Ana le spunea băieților, de fiecare dată când întrebau, același lucru: — Tatăl vostru este un om care încă nu a înțeles ce a lăsat în urmă. Și, de obicei, se oprea acolo. Nu intra în detalii. Nu ridica tonul. Nu transforma răspunsul într-o povară pentru ei. Copiii o iubeau prea mult ca să insiste … Read more
Mi-am ridicat încet privirea spre Andrei. Încă zâmbea. Zâmbetul acela sigur, de om care crede că deja a câștigat partida înainte să se termine. Probabil își făcuse calculele în minte: divorț, jumătate din tot, firma, casa, conturile… tot ce construise tata de-a lungul anilor. Doar că tata nu lăsase nimic la voia întâmplării. Am pus … Read more
Camelia a desfăcut încet marginile covorului, acolo, pe asfaltul murdar din marginea gropii de gunoi. Pentru o clipă, nu a înțeles ce vede. Apoi realitatea a lovit-o. Bani. Teancuri întregi de bancnote, înghesuite în interiorul căptușelii. Lei. Mulți. Prea mulți ca să aibă vreun sens. Mâinile i-au început să tremure violent și aproape a scăpat … Read more
Andreea m-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Zâmbea încă, dar era un zâmbet care nu mai ajungea la ochi. Rigid. Ținut cu forța. — Sigur… a spus ea, prea încet. Am intrat în bucătărie fără să răspund. Simțeam cum îmi pulsează sângele în tâmple, ca și cum corpul meu știa deja ce mintea … Read more
Șase luni după plecarea ei, am format numărul familiei pentru ultima dată. A răspuns mama ei, fără niciun fel de ezitare sau căldură în voce. — Laura a murit într-un accident, a spus sec. Să nu mai sunați. Pentru ea nu ați însemnat nimic. Apoi a închis. Tăcerea care a urmat a fost mai grea … Read more
Pe ecranul mare din biserică, imaginea lui Alexandru apăru brusc, tăind respirația tuturor. Stătea într-un birou simplu, de acasă. Cămașa bleumarin, perfect călcată, îi dădea aerul acela de om mereu pregătit pentru decizii importante. În spate, biblioteca masivă și fotografia noastră de la nuntă păreau scoase dintr-o altă viață. Pentru o clipă, mintea mea a … Read more