admin

Prima lovitură în ușă a sunat ca o amenințare goală. A doua a venit mai violent, iar la a treia lemnul s-a crăpat cu un trosnet sec. Nu m-am mișcat. Am rămas în mijlocul camerei, așteptând. Radu a intrat primul, ținând bâta ridicată și zâmbind sigur pe el. În urma lui apăru comisarul Munteanu, cu … Read more

Daniel s-a așezat încet la masă, iar zgomotul scaunului tras pe podea a rupt liniștea apăsătoare din bucătărie. Încerca să pară stăpân pe el, dar mâinile îi trădau neliniștea. Le ținea strâns împreunate, ca și cum ar fi vrut să oprească tremurul care îi urca până în umeri. L-am privit fără furie. După tot ce … Read more

— Așa este, — răspunse Eliana fără ezitare, ținându-și privirea ridicată către el. Vocea ei nu tremura, deși întreaga sală părea construită să zdrobească orice urmă de curaj. Coloanele uriașe, lumina aurie și liniștea apăsătoare transformau palatul într-un loc unde oamenii învățaseră să vorbească doar atunci când li se permitea. Șeicul o privea atent de … Read more

Când ușile aeroportului s-au deschis în fața ei, Andreea a simțit cum frigul dimineții îi lovește obrajii și cum amintirile pe care le îngropase ani întregi încep să iasă din nou la suprafață. Orașul nu se schimbase foarte mult, însă ea nu mai era femeia speriată care plecase cu o valiză și sufletul făcut bucăți. … Read more

Când am văzut că Maria nu mai era în casă, am simțit cum mă lovește panica. Am alergat din cameră în cameră, strigând-o pe nume, dar peste tot mă întâmpina aceeași liniște apăsătoare. Parcă pereții deveniseră reci dintr-odată. Mama a apărut în hol, încercând să pară calmă. — Poate a ieșit puțin să se liniștească, … Read more

Viața noastră nu fusese niciodată ușoară, dar în casa aceea mică nu lipseau nici râsetele, nici liniștea. Ana învățase să zâmbească din nou. Femeia fragilă și speriată pe care o găsisem într-o iarnă geroasă dispăruse treptat, iar în locul ei apăruse o mamă puternică, atentă și plină de căldură. Îmi plăcea s-o privesc dimineața prin … Read more

Vorbele ei m-au făcut să simt, pentru prima dată după mult timp, că nu mă mai aflam în pericol. Era ceva în tonul acela blând care îți liniștea sufletul fără efort, ca și cum cineva ar fi pus lumină într-un loc unde fusese numai frig. Femeia pe care aveam să o cunosc drept doamna Mariana … Read more

Poarta s-a deschis încet, iar în fața lui Alexandru a apărut o femeie îmbrăcată elegant, cu mâinile curate și chipul rece, de parcă nimic din trecut nu ar fi avut voie să o atingă. L-a privit câteva clipe fără să spună nimic, apoi și-a încrucișat brațele. — Cum ai spus că te cheamă? întrebă ea … Read more

În clipa în care m-a văzut urcând în avion, Mihai a încremenit complet. Părea omul care merge liniștit înainte și, dintr-odată, realizează că pământul îi fuge de sub picioare. Fața i s-a albit, iar privirea îi alerga haotic între mine și Alina, încercând disperat să găsească o explicație salvatoare. Alina, care până atunci zâmbea relaxată, … Read more

Întrebarea Sabinei a căzut peste încăperea întunecată ca o lovitură seacă. Pentru câteva clipe, Raul a rămas nemișcat, cu mâna pe întrerupător, apăsând mecanic de parcă lumina s-ar fi putut întoarce doar din încăpățânare. Dar apartamentul rămânea cufundat în liniște și întuneric. A încercat robinetul din baie. Nimic. A deschis aragazul. Nicio flacără. Cu fiecare … Read more