admin

Rareș se întoarse brusc, alertat de o prezență neașteptată. În fața lui se afla Irina. Nu mai avea hainele ponosite din zilele anterioare. Purta o jachetă curată, simplă, iar părul îi era aranjat cu grijă, strâns la spate. Lângă ea, Mara se ținea strâns de mână și își strângea la piept jucăria de pluș, privind … Read more

Frigul din adăpostul acela era aspru, pătrunzător, de parcă nu venea doar din aer, ci și din pereții goi ai locului. Nu exista nicio protecție reală împotriva iernii. Scândurile lăsau vântul să treacă fără milă, iar fiecare rafală îmi tăia respirația ca o atingere de gheață. Îmi improvizasem un mic refugiu: o pătură groasă și … Read more

Am rămas nemișcată câteva clipe, cu ochii fixați în gol, în timp ce bucătăria părea să se strângă în jurul meu. Mesajul pe care îl țineam în mână era lung și greu de dus. Îl parcurgeam din nou și din nou, ca și cum repetarea ar fi putut schimba conținutul lui. Cristina, sora lui Vlad, … Read more

Într-o seară de decembrie, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, am găsit-o pe Mara stând singură în bucătărie. Toți ceilalți dormeau. Luca adormise cu telecomanda în brațe. Sofia își abandonase ursulețul pe hol. Iar David citea până târziu în camera lui. Mara privea pe fereastră. — Nu poți dormi? am întrebat. A ridicat din … Read more

În săptămânile care au urmat, fotografia aceea a rămas pe noptiera mea. În fiecare dimineață o priveam înainte să ies din casă. Eu, Marian și Loredana. Trei oameni care zâmbeau de parcă lumea nu mai avea puterea să le ia nimic. Într-o duminică, pe la prânz, s-a auzit soneria. Am deschis ușa și i-am găsit … Read more

Maria a rămas câteva secunde nemișcată în prag, cu privirea fixată pe imaginea din fața ei, ca și cum mintea refuza să accepte ceea ce ochii vedeau. În biroul de odihnă, Andrei o ținea pe secretară prea aproape, într-un gest care nu mai lăsa loc de interpretări. Râsete joase, confidențe, o intimitate care nu avea … Read more

Valentina nu a rostit niciun cuvânt când a intrat în apartamentul mic de la marginea Ploieștiului. Ușa s-a închis în urma ei cu un sunet surd, iar ea a rămas câteva secunde în picioare, ca și cum nu știa dacă are voie să existe acolo. Apoi s-a așezat pe marginea patului, fără să-și dea jos … Read more

A doua zi am intrat în salonul Monicăi fără să mai ezit. Țineam în mână o listă scrisă de Radu, iar greutatea ei parcă spunea mai multe decât orice discuție avusesem până atunci. Monica a citit-o rapid, apoi s-a oprit. — Glumești… el chiar vrea asta? Am clătinat din cap și m-am așezat pe scaun. … Read more

Am mers încet pe trotuarul ud, împingând căruciorul în care gemenii dormeau liniștiți, în timp ce Bucureștiul pulsa în jurul meu ca un organism care nu se oprește niciodată. Lumini, claxoane, oameni grăbiți — și totuși, pentru mine, totul era acoperit de o tăcere grea, ca o apă rece care nu mă lăsa să respir … Read more

Mirela a apărut la poarta vilei într-o după-amiază rece, în care cerul părea apăsat de nori joși de noiembrie. Nu mai era fata care plecase într-o zi, lăsând în urmă o casă și trei copii. Trecerea anilor îi rafinase aparențele: haină scumpă, pantofi eleganți, geantă de brand purtată ca o declarație. Dar ceva din privirea … Read more