admin Într-o seară de noiembrie, pe când ploaia bătea liniștit în geamuri, telefonul a vibrat pe masă. M-am uitat absentă spre ecran. „Lucian.” Am rămas câteva secunde fără să răspund. Nu din durere. Din surprindere. Trecuseră aproape opt luni de când plecase. Opt luni în care nu mă căutase cu adevărat. Doar două-trei mesaje seci despre … Read more
Un an mai târziu, Maria s-a întors în fața aceleiași case. Nu mai era nuntă. Nu mai erau mese întinse, muzică și oameni care râdeau fără să știe ce se rupe sub acoperișul lor. Curtea era goală acum. Iar liniștea aceea avea alt gust. Poarta scârțâi încet când o împinse. Iarba crescuse neîngrijită printre pietre, … Read more
În dimineața următoare, Gheorghe s-a trezit devreme. Nu pentru că avea ceva de făcut. Ci pentru că, pentru prima dată după mult timp, dormise bine. A deschis geamul larg. Aerul rece de toamnă a intrat în apartament, purtând miros de frunze ude și cafea de la cafeneaua de jos. A rămas câteva clipe sprijinit de … Read more
Într-o seară ploioasă de noiembrie, curentul s-a oprit în toată zona. Vila a rămas scufundată într-un întuneric dens, iar vântul lovea ferestrele ca niște pumni grăbiți. Sofia a tresărit imediat. — Tati…? Vocea ei tremura. Înainte ca Radu să răspundă, Mariana aprinse calm două lumânări și le puse pe masă. Lumina lor mică încălzi instant … Read more
În lunile care au urmat, Andrei a continuat să intre în salonul acela aproape zilnic. Nu pentru că voia. Pentru că era medic. Și pentru că jurase cândva, cu mâna pe inimă, că va salva vieți indiferent ale cui sunt. Tatăl lui îl urmărea de fiecare dată cu aceeași privire sfâșiată. Încerca să spună ceva. … Read more
După plecarea Anei, casa a rămas tăcută. Dar nu era tăcerea aceea grea, care apasă pe piept. Era o liniște obosită. Curată. Am ieșit din nou pe prispă spre seară, cu bastonul sprijinit de genunchi. Soarele cobora încet peste câmpuri, iar grâul se mișca în vânt ca o mare aurie. Ion stătea lângă mine, cu … Read more
În avion, Mihaela a stat lângă geam tot drumul. Norii se întindeau sub ea ca o mare albă, liniștită. Pentru prima dată după ani întregi, nu simțea că fuge de ceva. Simțea că merge spre ea însăși. Ținea scrisoarea lui în poală, deja îndoită de câte ori o citise. De fiecare dată descoperea altceva printre … Read more
Maria adormise cu capul pe umărul meu înainte să se termine filmul. Respira liniștit, cu mâna strânsă în bluza mea, de parcă încă se temea că voi dispărea dacă îmi dă drumul. Am rămas nemișcată mult timp. Doar privind-o. Lumina televizorului se reflecta slab pe chipul ei, iar eu încercam să înțeleg cum de încă … Read more
Câteva clipe mai târziu, uşa apartamentului s-a întredeschis. Mara a rămas nemișcată când m-a văzut. Purta haine elegante, avea părul perfect aranjat și aceeași expresie sigură pe care o țineam minte. Dar tot calmul i s-a spart în secunda în care ochii i-au căzut pe mine. Pe baston. Pe dosarul din mâna mea. — Tu…? … Read more
Șocul apei aproape că mi-a oprit inima. Frigul mi-a intrat direct în piept, tăindu-mi aerul și puterea din brațe. Elena s-a agățat de mine speriată, iar eu am prins-o instinctiv, încercând disperată să o țin deasupra valurilor. Rochia udă devenise o povară grea, trăgându-mă tot mai adânc. De pe iaht se auzeau voci agitate și … Read more