— Te acopăr mereu, dar nu mai pot continua așa. Fata și-a strâns caietul la piept, ca și cum ar fi fost singurul lucru care o mai ținea în picioare. — Nu pot să spun. — Te-a băgat cineva în probleme? A clătinat din cap. — Nu e treaba mea să spun. Cuvintele au neliniștit-o … Read more
M-am apropiat de patul lui fără să mai pierd timp. — Sunt aici, tată. Degetele lui s-au strâns peste mâna mea cu o forță care nu se potrivea cu starea în care era. Apoi și-a mutat privirea, lent, spre Andreea. Ea s-a încordat instant, ca și cum ar fi fost prinsă pe picior greșit. — … Read more
Aerul din încăpere s-a schimbat brusc, ca și cum cineva ar fi tras o perdea grea peste toate sunetele. Doctorul Ionescu, care cu doar câteva minute înainte glumise relaxat pe seama Mariei, își muta privirea confuz de la ea la tânărul internat pe pat. — Vă cunoașteți? a întrebat el, mult mai încet decât înainte. … Read more
În sala de operație, liniștea controlată a fost spulberată când un copil a năvălit printre echipamentele sterile, murdar și plângând. Matei a intrat în fugă, ignorând strigătele personalului medical, cu ochii roșii și hainele pline de noroi. — Bunico, nu-i lăsa să te opereze! Monitoarele au început să scoată alarme, iar asistentele s-au panicat. Din … Read more
Îmi amintesc prima dată când a pășit în apartamentul meu. Ținea în mână un buchet mic de flori și avea acel zâmbet perfect, calculat, aproape prea bine exersat. M-a îmbrățișat scurt și a spus cu o voce dulce: — Doamna Elena, Adrian mi-a vorbit atât de frumos despre dumneavoastră. Dar privirea ei spunea altceva. Nu … Read more
Ana le spunea băieților, de fiecare dată când întrebau, același lucru: — Tatăl vostru este un om care încă nu a înțeles ce a lăsat în urmă. Și, de obicei, se oprea acolo. Nu intra în detalii. Nu ridica tonul. Nu transforma răspunsul într-o povară pentru ei. Copiii o iubeau prea mult ca să insiste … Read more
Mi-am ridicat încet privirea spre Andrei. Încă zâmbea. Zâmbetul acela sigur, de om care crede că deja a câștigat partida înainte să se termine. Probabil își făcuse calculele în minte: divorț, jumătate din tot, firma, casa, conturile… tot ce construise tata de-a lungul anilor. Doar că tata nu lăsase nimic la voia întâmplării. Am pus … Read more
Camelia a desfăcut încet marginile covorului, acolo, pe asfaltul murdar din marginea gropii de gunoi. Pentru o clipă, nu a înțeles ce vede. Apoi realitatea a lovit-o. Bani. Teancuri întregi de bancnote, înghesuite în interiorul căptușelii. Lei. Mulți. Prea mulți ca să aibă vreun sens. Mâinile i-au început să tremure violent și aproape a scăpat … Read more
Andreea m-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Zâmbea încă, dar era un zâmbet care nu mai ajungea la ochi. Rigid. Ținut cu forța. — Sigur… a spus ea, prea încet. Am intrat în bucătărie fără să răspund. Simțeam cum îmi pulsează sângele în tâmple, ca și cum corpul meu știa deja ce mintea … Read more
Șase luni după plecarea ei, am format numărul familiei pentru ultima dată. A răspuns mama ei, fără niciun fel de ezitare sau căldură în voce. — Laura a murit într-un accident, a spus sec. Să nu mai sunați. Pentru ea nu ați însemnat nimic. Apoi a închis. Tăcerea care a urmat a fost mai grea … Read more