N-am reușit să spun nimic imediat. Simțeam cum mi se strânge gâtul, iar privirea îmi rămăsese blocată pe pielea de pe brațul lui. Tatuajul. Vulturul și trandafirul. Exact ca în amintirea mea. — Ioana… mă auzi? — vocea lui Andrei a devenit mai fermă. — Ce faci acolo? — Sunt aici — am răspuns, aproape … Read more
Daniel a observat-o abia în clipa în care Rex s-a oprit. Nu a lătrat. Nu a tras în față. Doar a înțepenit, ca și cum ceva invizibil îl țintuise pe loc. Lesa s-a întins ușor, iar câinele a rămas fixat pe o fetiță care ieșea din mulțime. Mergea de mână cu o femeie îmbrăcată elegant, … Read more
Andrei a râs scurt, aproape reflex, ca și cum totul ar fi fost o glumă prost interpretată. Dar râsul i s-a oprit brusc când a văzut că nu-mi schimb deloc expresia. — Glumești, nu? a întrebat el, mai încet. — Nu. Cuvântul a rămas între noi ca o linie trasată clar. S-a ridicat ușor de … Read more
Am rămas în mașină câteva minute, cu mâinile pe volan, până când tremuratul mi s-a oprit aproape complet. Motorul încă mergea, dar nu aveam direcție. Doar o senzație clară că nu mă pot întoarce acolo unde am plecat. Nu am mers acasă. Apartamentul acela nu mai era un „acasă”. Era doar un loc plin de … Read more
Am ținut obiectul în palmă câteva secunde, fără să îndrăznesc să-l deschid. Era ușor, aproape banal, dar în liniștea din mașină părea că ascunde ceva mai mult decât hârtie sau bani. L-am strâns ușor și m-am ridicat încet, cu grijă, ca să nu deranjez somnul domnului Malhotra. M-am apropiat de el și m-am aplecat. — … Read more
Ușa grea a celulei s-a închis în urma ei cu un ecou sec, metalic, care a rămas agățat de pereți ca un avertisment. Apoi a venit liniștea. Nu liniștea aceea normală, ci una densă, apăsătoare, care îți apasă coastele și îți taie respirația încet. Nadia s-a așezat pe banca îngustă, rece, fără să se grăbească. … Read more
Matei a privit când la soră-sa, când la mama lui, apoi la mine. Zâmbetul i s-a șters încet, ca și cum cineva ar fi stins lumina dintr-o cameră. — Roxana… despre ce vorbești? a întrebat el, cu o voce joasă. Fata nu s-a clintit. Era mică, dar stătea dreaptă, cu o siguranță care nu părea … Read more
Am rămas cu telefonul în mână, fără să mai înțeleg nimic din ce văd. Ecranul era aprins, dar cuvintele nu mai aveau sens — doar un zgomot mut care îmi pulsa în tâmple. În cameră, Dan aranja lucrurile de parcă lumea era perfect normală, fredonând încet, cu un calm care acum mi se părea suspect. … Read more
A fugit cât a putut, fără să mai privească înapoi, până când plămânii au început să o ardă și fiecare respirație părea o luptă pierdută. S-a oprit abia la marginea grădinii, acolo unde salcâmii se legănau ușor în vântul rece al serii. Sprijinită de trunchiul gros al unui copac, Irina a înțeles, cu o claritate … Read more
Directorul General a citit mesajul fără să mai ridice privirea. Fața lui s-a schimbat ușor, devenind serioasă, aproape rece. A făcut un semn scurt din bărbie, iar doi agenți de pază au apărut imediat lângă masă. — Vă rog să mă urmați, a spus el politicos, dar fără niciun zâmbet. Ana a rămas cu furculița … Read more