Totuși, în liniștea aparentă a casei, ceva rămânea neliniștit în Elena. Îl surprindea adesea privindu-l pe Andrei fără să vrea, ca și cum ochii ei îl trădau. Îi urmărea gesturile, mersul, felul în care își ținea mâinile când vorbea. Era o atracție dureroasă, inexplicabilă. „De ce mă apasă atât prezența lui?”, își repeta uneori. „De … Read more
În lutul gros, la doar câțiva pași de el, ceva întunecat ieșea la iveală: o ladă veche din lemn, prinsă într-un lanț mâncat de rugină. Îi pulsa inima atât de puternic încât îi dădea impresia că se aude peste tot, nu doar în piept. — Ioane! a strigat el în sus, cu vocea tremurată. E … Read more
Am rămas cu privirea fixată pe cardul din mâna lui, ca și cum ar fi fost o piesă de probă într-un dosar pe care nu-l înțelegeam încă. În urechi îmi țiuia un sunet subțire, continuu, care îmi acoperea orice gând. — Unde… sus? am întrebat, fără să-mi mai recunosc vocea. Femeia din recepție a făcut … Read more
Am ieșit din cabinet cu picioarele instabile, de parcă podeaua ar fi devenit brusc nesigură sub mine. Pe coridor, aerul rece amestecat cu miros de substanțe dezinfectante îmi dădea o senzație de gol interior. Oameni mergeau înainte fără să mă observe, fiecare prins în propria lui realitate, în timp ce a mea tocmai se prăbușea. … Read more
Am privit ceasul din bord: noaptea era deja adâncă, aproape de miez, iar orașul părea adormit sub un strat gros de liniște. Totuși, în pieptul meu nu era pace, ci o neliniște ascuțită, ca o răsuflare rece care nu voia să se oprească. Am lăsat geamul puțin coborât. Aerul de vară m-a lovit blând, dar … Read more
Am simțit cum mi se strânge tot corpul, ca și cum cineva ar fi tras brusc aerul din mine. Nu înțelegeam de ce insista să vin până aici, în biroul lui, și nu putea să spună totul la telefon. Asta m-a speriat mai tare decât orice posibil diagnostic. Mama a venit cu mine, pentru că … Read more
Tensiunea din parcare s-a schimbat într-o clipă, ca și cum cineva ar fi tras aerul din jur. — Plecați de aici imediat. Vocea nu era stridentă, dar avea o fermitate care făcea orice alt sunet inutil. Cei trei bărbați s-au întors deranjați, gata să râdă sau să amenințe. Din umbra unui tomberon, a ieșit un … Read more
Pe ușa frigiderului se vedea un bilețel prins strâmb, acoperit de un scris îngrijit, aproape afectuos. Când Ana l-a desprins, a realizat că nu era vorba despre o simplă listă. Rândurile nu semănau cu niște instrucțiuni obișnuite de bucătărie, ci cu fragmente din viața unor copii: „clătite cu dulceață pentru Daria”, „supă de găluște pentru … Read more
Un semnal discret, abia perceptibil, a fost suficient ca să-mi confirme că totul intrase în linie dreaptă. Am părăsit locul unde fusese îngropat Ion fără să mai privesc în urmă. Mersul mi-era apăsat, dar nu de durere în sine. Aceea se consumase deja, în zilele și nopțile dinainte: în privirea distantă a lui Andrei, în … Read more
Ploaia șiroia pe fața Liviei, amestecându-se cu lacrimile pe care nu mai avea puterea să le ascundă. Călin a stat nemișcat câteva secunde, ca și cum cineva i-ar fi întrerupt curentul. Toate calculele, toate numerele, toate discursurile despre succes i s-au năruit în cap. Nea Gheorghe a fost primul care s-a mișcat. „Dă-mi copilul”, a … Read more