Andrei Dumitrescu și-a revenit complet abia spre mijlocul zilei. Febra îi cedase, dar privirea îi era încă grea, fixată asupra Mariei, ca și cum încerca să înțeleagă cine era cu adevărat femeia din fața lui. — Tu m-ai scos de sub cal? a întrebat el cu voce joasă, răgușită. Maria a încuviințat. — Dacă nu … Read more
A rămas câteva clipe fără să spună nimic, studiindu-mă, apoi și-a întors privirea spre mine. Nu părea să-i fie milă. Mai degrabă era intrigat. Și ceva în plus, greu de pus în cuvinte. — Aici locuiești? a întrebat liniștit. — Da. Nu e cine știe ce, dar e locul meu. Am deschis portiera fără să … Read more
Băiatul și-a umplut pieptul cu aer, de parcă se pregătea pentru un salt în necunoscut. „Mă numesc Vlad”, a spus el, cu un efort vizibil. „Andrei… a fost tatăl meu.” Cuvântul acela a căzut greu peste mine, mai apăsător decât toate vorbele de consolare auzite până atunci. Tatăl meu. Mi s-a înmuiat corpul și m-am … Read more
În container nu se afla nimic din ce își imaginase—nici bunuri ascunse, nici resturi de marfă, nici vreo captură rătăcită. Domnea o tăcere apăsătoare. O tăcere care parcă apăsa pe piept. Apoi, din beznă, s-a strecurat un zgomot abia perceptibil. Un scâncet. Mihai s-a retras instinctiv un pas, cu pulsul accelerat. Vântul lovea tabla containerului, … Read more
Bătaia în ușă a venit brusc, fără ezitare, ca o sentință. Mihai s-a oprit din vorbit și a ridicat privirea. — Cine mai e la ora asta? a mormăit el, iritat. Femeia de lângă el a închis telefonul și a dat din umeri. — Vezi tu. El a mers lent spre ușă, convins că e … Read more
M-am oprit în mijlocul camerei, cu farfuria încă fierbinte în mâini. Pentru câteva clipe am privit masa: Andrei, mama lui, sora lui, toți așteptând să continui ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat vreodată. Aerul mirosea a friptură, dar în mine se strânsese altceva. Am lăsat farfuria jos, cu grijă, fără grabă. Am tras … Read more
În momentul în care au tăiat materialul fotoliului, aerul din cameră s-a schimbat brusc. În interior, ascunse cu grijă între burete și stratul de stofă, erau pachete strânse, compacte, lipite cu bandă. Ana a rămas fără glas. — Mihai… ce ai găsit acolo? El a desfăcut primul pachet cu mișcări lente, de parcă îi era … Read more
Duminica a sosit mai repede decât mă așteptam, ca și cum timpul ar fi avut propriul lui plan. Pe parcursul săptămânii, telefoanele nu s-au oprit. Mesaje scurte, curioase, unele cu ironii fine, altele cu o curiozitate greu de ascuns. Mătușa Geta întrebase dacă „e cazul să vină mai modest îmbrăcată”. Unchiul Vasile glumise că își … Read more
A doua zi, clasa avea o liniște ciudată, ca înaintea unei furtuni care încă nu s-a decis dacă vine sau nu. Darius a intrat fără să caute priviri. Își repetase toată noaptea că nu mai are de ce să se lase afectat, că trebuie doar să treacă zilele una câte una până scapă de tot. … Read more
Sunetul a rupt liniștea ca o lamă trasă brusc prin aer. Înăuntru, totul s-a blocat. Tavi a rămas cu furculița suspendată, Larisa a scăpat paharul, iar lichidul s-a împrăștiat peste fața de masă pe care o cususem cândva cu răbdare. Radu s-a întors primul spre fereastră. Și m-a văzut. S-a albit instant. — Mamă…? Am … Read more