Ușa salonului s-a închis lent în urma ei, cu un sunet surd, aproape definitiv. Mihai a rămas nemișcat, strângând fotografia între degete. O privea, dar imaginea parcă nu mai ajungea la el. Maria — tânără, senină, cu acel zâmbet timid pe care îl ținuse minte toată viața — și el, cu brațul pe umerii ei, … Read more
— Felicitări. Cuvântul a rămas suspendat în aer, ca o lovitură pe care nimeni nu o înțelege încă. Andreea a încremenit. Radu a făcut un pas înainte, cu vocea ridicată, forțată: — Elena! Ce naiba e asta? Nu i-am răspuns imediat. Am tras dosarul mai aproape, cu o liniște care a făcut camera să se … Read more
Darius a simțit cum foaia îi scapă ușor între degete înainte să apuce s-o strângă mai bine. Era o scrisoare simplă, fără sigilii, fără vreun semn care să anunțe ceva important. Doar hârtie albă și un scris îngrijit. A tras aer în piept și a început să citească. „Darius, Dacă ai ajuns să citești asta, … Read more
— Nu mai pot continua în felul ăsta, a spus Andrei încet, fără să mă privească. Trebuie să fiu sincer. Nu mai e corect pentru nimeni. Am simțit cum mi se strânge stomacul. În fața lui era o femeie. Blondă, îmbrăcată discret, cu o rochie albastru închis. O mai văzusem la biserică, mereu așezată în … Read more
Mihai a ieșit din biroul improvizat cu foaia strânsă în palmă și cu senzația că aerul devenise brusc mai greu. Nu era furios. Era mai rău. Era neliniștit. Ilinca îi venea imediat în minte. La fel și chiria restantă. Ratele la electrocasnicele luate „pe încredere”, semnate într-o perioadă în care sperase că lucrurile se vor … Read more
Maria nu a rostit niciun cuvânt despre ceea ce descoperise, păstrând totul adânc în ea ca pe o povară grea. În fiecare dimineață se așeza pe banca veche din fața porții și privea drumul de țară, acoperit de praf fin. Satul își urma cursul obișnuit: oameni grăbiți spre ogoare, copii care se întreceau pe biciclete … Read more
…S-ar putea ca unele adevăruri să schimbe tot ce credeai că e stabil. Am ținut dosarul între palme câteva minute, fără să-l deschid din nou. Hârtia avea acel miros specific de documente vechi și decizii definitive. Pe prima pagină, semnătura lui era trasată ferm, sigură, de parcă nu ar fi existat niciodată îndoială. Fusese pusă … Read more
Respirația i s-a blocat pentru o clipă când l-a zărit în cadrul ușii. — Domnule… îmi cer scuze… eu doar… Vocea i se frângea, iar instinctiv a încercat să ascundă prăjitura, ca și cum ar fi fost o greșeală că o adusese acolo. Andrei a rămas nemișcat. Nu reacționa ca patronul, nici ca omul obișnuit … Read more
Căldura sângelui îmi acoperea pielea, iar fiecare secundă părea mai grea decât precedenta. Nu mai era doar o rană a trupului, ci o ruptură adâncă în tot ce crezusem că am construit. Radu s-a apropiat încet și s-a aplecat spre mine, cu un aer batjocoritor. — Tatăl tău? Ce poate să facă? Vine cu banii … Read more
Mi-am lăsat pleoapele să cadă pentru o clipă, încercând să-mi adun gândurile. Piciorul mă durea în valuri, dar apăsarea din suflet era mult mai greu de dus. — Da… vreau, am rostit încet. Glasul mi s-a clătinat, însă decizia rămânea neschimbată. Salonul era impregnat cu miros de antiseptic și ceai fierbinte, iar dincolo de geam … Read more