Râsul lui Radu încă plutea în aer, dar nu mai avea aceeași siguranță de la început.
Secundele au trecut lent.
Eu stăteam în mijlocul camerei, udă, dar complet calmă. Apa se scurgea pe podea, iar liniștea începea să devină apăsătoare.
Doina a oftat iritată și și-a turnat din nou vin.
— Hai, Elena, gata cu teatrul. Ieși și lasă-ne în pace.
Bianca abia își ridica ochii din telefon.
— Serios, dacă nu pleacă, plec eu.
Atunci s-a auzit primul semnal.
Telefonul lui Radu a vibrat.
A răspuns absent, dar în câteva secunde expresia i s-a schimbat.
— Cum adică… suspendat? Ce audit?
Vocea i-a devenit rigidă.
A închis brusc.
În același timp, telefoanele celorlalți au început să sune unul după altul.
Notificări, apeluri, mesaje.
Doina a răspuns și a încremenit.
— Conturile… sunt blocate?
Bianca a încercat să plătească ceva pe telefon și a rămas fără cuvinte.
— Nu merge nimic…
Radu s-a ridicat brusc.
— Ce se întâmplă?!
Exact atunci, telefonul meu a vibrat.
Un mesaj scurt.
Totul fusese activat.
Am ridicat privirea spre ei.
— Nu e nimic complicat, am spus liniștită.
Mă priveau acum cu teamă.
— Tu ai făcut asta? a întrebat Doina.
Am inspirat calm.
— Firma în care lucrați… nu e chiar ceea ce credeați.
Radu a înghițit în sec.
— Ce vrei să spui?
Am întors telefonul spre ei.
Pe ecran era structura oficială a companiei.
Numele meu apărea primul.
Majoritar.
Pentru o clipă, nimeni nu a mai respirat.
— Nu… nu se poate… a murmurat Radu.
— Ba da.
Doina a făcut un pas spre mine, pierzându-și siguranța.
— Elena… trebuie să fie o greșeală…
— Nu este.
Vocea mea a rămas calmă.
— Ați declanșat singuri consecințele.
Radu s-a prăbușit pe scaun.
— Am pierdut tot…
Am clătinat ușor din cap.
— Nu. Ați pierdut doar avantajele.
M-am îndreptat spre ușă.
— Locurile de muncă rămân… dacă treceți verificările.
Nimeni nu mai avea replică.
M-am oprit o clipă și i-am privit.
— De acum înainte, lucrurile se schimbă.
Am ieșit afară.
Aerul rece mi-a atins fața, dar nu m-am mai simțit vulnerabilă.
Mi-am pus mâna pe burtă și am simțit o mișcare ușoară.
Și atunci am zâmbit.
Pentru că uneori nu trebuie să ridici vocea ca să schimbi totul.
Este suficient să știi cine ești… și să nu mai accepți să fii tratat altfel.