PARTEA 2
„Șoferul a crezut că bătrânul doar îl amenință. Dar când omul a scos telefonul și a făcut un singur apel, toți pasagerii au înțeles de ce se schimbase brusc la față…”
Microbuzul a rămas câteva secunde în liniște.
Fata stătea pe scaunul bătrânului, cu ghiozdanul în brațe și ochii încă umezi.
Șoferul evita să privească spre pasageri.
Bătrânul însă nu s-a așezat.
— „Domnule șofer, scoateți biletele.”
— „V-am spus că… a fost o neînțelegere.”
— „Nu. A fost o încălcare a regulilor.”
Șoferul a început să caute prin bord.
— „Haideți, domnule… nu are rost să facem scandal.”
— „Nu fac scandal. Îți cer să faci ceea ce trebuia să faci de la început.”
Un pasager din spate a prins curaj.
— „Și mie mi-ai luat banii fără bilet.”
Altul a intervenit:
— „Și mie.”
Apoi încă unul:
— „Și mie.”
În câteva secunde, aproape toată lumea a început să vorbească.
Șoferul a încercat să se apere.
— „Le-am spus că le dau la capătul traseului!”
Bătrânul l-a privit fix.
— „Atunci să le dai acum.”
Șoferul a rămas cu mâna pe volan.
Bătrânul și-a scos telefonul.
— „Vă mai dau o singură șansă. Scoateți biletele și încetați să mai luați bani de la oameni fără documente sau sun la autorități.”
Șoferul a înghițit în sec.
A început să emită biletele, unul câte unul.
Pasagerii își primeau documentele, iar în microbuz se făcea tot mai liniște.
Când a ajuns la fata de 14 ani, șoferul i-a întins biletul.
— „Poftim.”
Fata l-a luat fără să spună nimic.
DEZNODĂMÂNT
După câteva minute, microbuzul a ajuns în următoarea stație.
Bătrânul s-a ridicat și i-a spus fetei:
— „Să nu-ți fie rușine că nu ai avut doi lei. Rușine ar trebui să-i fie celui care uită că în fața lui se află un copil.”
Fata i-a zâmbit printre lacrimi.
— „Vă mulțumesc, domnule.”
— „Nu-mi mulțumi. Data viitoare, dacă poți, ajută și tu pe cineva.”
Înainte să coboare, bătrânul s-a întors spre șofer.
— „Și încă ceva.”
Șoferul l-a privit cu teamă.
— „Doi lei nu te fac mai bogat. Dar felul în care tratezi un copil poate spune totul despre tine.”
Șoferul a plecat privirea.
Pasagerii au coborât treptat, iar fata a rămas lângă bătrân până când acesta s-a asigurat că ajunge într-un loc umbros și că are apă.
Șoferul a rămas singur câteva clipe în microbuz.
Pe bord erau bancnotele pe care tocmai încercase să le păstreze și biletele pe care fusese obligat să le emită.
Le-a privit lung.
Apoi a oftat.
În acea zi, nu cei doi lei l-au făcut să tremure.
Ci faptul că, pentru prima dată, cineva îi arătase că oamenii pe care îi credea prea mici ca să conteze pot avea suficient curaj să spună „ajunge”.