PARTEA 2
Femeia a făcut câțiva pași spre ieșire, dar s-a oprit brusc și s-a întors.
— „O să regretați! Am bani, am relații și vă fac praf restaurantul!”
Patronul nu s-a clintit.
— „Doamnă, banii dumneavoastră vă permit să cumpărați o masă. Nu vă permit să umiliți un om.”
Ana stătea în spatele lui, cu ochii încă umezi.
— „Domnule, poate trebuia să-mi cer eu scuze…”
Patronul s-a întors spre ea.
— „Pentru ce? Că ai alergat printr-o terasă plină, la 35 de grade, ca să servești oameni care nici măcar nu spun «mulțumesc»?”
Fata a tăcut.
Atunci, un client de la masa din apropiere s-a ridicat.
— „Domnule patron, nota mea o puteți pune separat. Vreau să-i las fetei bacșișul direct.”
Un alt client a făcut același lucru.
— „Și eu.”
În câteva minute, mai mulți oameni au început să o cheme pe Ana la mese.
— „Domnișoară, adu-mi, te rog, nota și pentru tine ceva în plus.”
Ana nu mai știa ce să spună.
Dar exact când atmosfera se liniștise, telefonul patronului a sunat.
A răspuns, iar după câteva secunde chipul i s-a schimbat.
— „Da, doamnă… înțeleg.”
A închis.
Ana l-a privit curioasă.
— „Ce s-a întâmplat?”
Patronul a oftat.
— „Femeia de mai devreme tocmai a sunat. Spune că are o surpriză pentru noi.”
Nimeni nu știa ce avea să urmeze.
DEZNODĂMÂNT
A doua zi dimineață, patronul a găsit un plic mare în fața restaurantului.
Înăuntru era o scrisoare.
Femeia care făcuse scandal își recunoștea greșeala. Fiica ei lucra într-o cafenea din alt oraș, iar cu o seară înainte aflase că fusese umilită de un client exact în același fel.
„Abia atunci am înțeles ce am făcut. Am tratat-o pe Ana așa cum nu aș fi vrut să fie tratată fiica mea.”
La final, femeia lăsase și o sumă de bani pentru Ana, cu rugămintea ca aceasta să o folosească pentru facultate.
Când patronul i-a întins plicul, Ana a început să plângă.
— „Nu pot să accept.”
— „Ba da”, i-a spus el. „Nu pentru că ea are bani, ci pentru că și-a recunoscut greșeala.”
Ana a privit spre terasa care începea să se umple din nou.
Patronul a zâmbit:
— „Să nu uiți niciodată ceva: meseria ta nu te face mai puțin importantă decât omul pe care îl servești.”
Poți avea cea mai scumpă geantă și cel mai plin portofel, dar dacă nu știi să respecți omul din fața ta, toată bogăția ta valorează mai puțin decât un simplu „mulțumesc”.