admin

A doua zi dimineață, Violeta s-a ridicat din pat cu ochii grei de nesomn, de parcă nu dormise deloc. Apartamentul era rece, iar liniștea din jur nu mai avea nimic liniștitor — părea doar goală. În bucătărie, frigiderul aproape gol i-a confirmat tot ce știa deja fără să mai deschidă ușa. Facturi, rate, cheltuieli, școală, … Read more

Mariana a rămas nemișcată în fața porții, cu ochii fixați pe bărbatul din fața ei, ca și cum ar fi încercat să găsească în el vreo urmă din băiatul care plecase odată din sat cu o geantă uzată și vise prea mari pentru unii. Dar nu mai era acel băiat. Mihai o privi liniștit, cu … Read more

Mama mea și-a lăsat lingura pe marginea farfuriei și s-a ridicat fără grabă de la masă. Nu ridicase tonul. Nu făcuse gesturi bruște. Dar felul în care s-a ridicat spunea totul — o liniște controlată, de parcă furtuna abia începea, chiar dacă nu se vedea încă. — Doina, draga mea… a rostit ea cu un … Read more

Maria a rămas câteva secunde nemișcată, cu buchetul de trandafiri în față. În mod normal, sala ar fi așteptat un zâmbet, o mulțumire, un gest politicos care să închidă momentul frumos al festivității. Dar ea nu s-a uitat la flori. Și-a întors privirea spre ultimul rând. Acolo unde tatăl ei stătea în picioare, stingher, încercând … Read more

Doamna Victoria s-a ridicat încet, cu o siguranță liniștită, și s-a întors spre invitați. În salon, tăcerea devenise aproape apăsătoare. Paharele abia se mai atingeau, iar zgomotul pașilor chelnerilor părea exagerat de puternic. A privit mulțimea câteva secunde, apoi a început să vorbească. — Când eram de vârsta ei, nu aveam nimic. Nimeni nu s-a … Read more

— Ai mâini bune, Andrei. Foarte bune. Nu te pierzi când devine greu. Vocea profesorului răsuna calm în salonul de gardă, dar pentru Andrei părea că vine de undeva de departe. A ridicat privirea, surprins. — Vrei să rămâi aici după ce termini facultatea? Pentru o clipă, tot spitalul s-a estompat. Zgomotele, pașii, mirosul de … Read more

Andrei ridică din sprâncene și zâmbi ironic, ca și cum toată discuția era deja sub controlul lui. — Deci… ce vrei de fapt? Elena îl privi câteva secunde fără să răspundă. Ploaia lovea geamurile cu o ritmicitate grea, iar aerul din sală părea că stă pe loc. Apoi luă stiloul, semnă documentele și le împinse … Read more

Miercuri seara am ieșit la cină cu judecătorul Alexandru Munteanu, mentorul meu. Îl consideram mai apropiat decât propria familie. El fusese prezent la jurământul meu, el mă îmbrățișase atunci cu mândrie și tot el rostise cu convingere: „Justiția a câștigat astăzi un magistrat integru.” În acea seară i-am spus tot. Fără ocoluri. Inclusiv faptul că … Read more

În primul sfârșit de săptămână după ce au luat decizia, Mihai și Elena au pornit spre casa de la țară cu două sacoșe, o pătură uzată și un aragaz de voiaj. Nimic mai mult. Pe drum, totul părea diferit. Mai ușor. Mai curat. Ca și cum distanța nu era doar fizică, ci și o desprindere … Read more

În clipa aceea, Andrei și-a ridicat privirea din farfuria neatinsă. Fața îi era palidă, iar ochii îi fugeau speriați de la mine la mama lui, ca ai unui adolescent prins într-o situație fără ieșire. — Mamă… te rog… hai să lăsăm asta… a murmurat el. Dar doamna Mariana nu mai avea frână. — Tu nu … Read more