admin Am rămas nemișcată în fața ecranului, fără să înțeleg din prima ce văd. Apoi cifrele au devenit clare. Contul era aproape gol. Nu complet, dar suficient cât să-mi taie respirația. Peste 320.000 de lei dispăruseră, bucățică cu bucățică, în transferuri pe care nu le autorizasem niciodată. Mâinile mi s-au răcit instant. La început am crezut … Read more
Vocea lui a fost calmă, dar suficient de tăioasă încât Mirela să înmărmurească pe loc. — Îmi cer scuze, domnule… nu am avut cu cine s-o las azi. Nu se va mai repeta, vă rog… nu mă concediați… Bărbatul nu a răspuns imediat. Și-a mutat privirea spre fetiță, studiind-o cu atenție. — Tu cine ești? … Read more
Telefonul a vibrat exact când eram în mijlocul salonului șapte, încercând să stabilizez un pacient. Ora 11:42. Un număr necunoscut. Am răspuns fără să stau pe gânduri. — Doamnă? Sunt ofițerul Benny. Copiii dumneavoastră sunt în siguranță, dar trebuie să veniți acasă imediat. Fiul dumneavoastră cel mare a fost implicat într-o situație. Pentru o clipă, … Read more
În încăpere s-a așternut o liniște scurtă, în timp ce Ana o ținea strâns pe Ioana la piept. — Nu, — a spus ea hotărât. — Nu îi tundem părul. Doamna Maria a reacționat imediat, vizibil indignată: — Cum adică nu? Nu se poate așa ceva! Mihai a intrat în cameră mai încet, dar ferm. … Read more
I-am privit chipul pentru câteva clipe fără să mă pot mișca. Era atât de firav, încât pătuțul de spital părea mult prea mare pentru el. Își ținea privirea pierdută undeva în gol, ca și cum lumea din jur îi era deja străină. Asistenta s-a apropiat și mi-a vorbit aproape în șoaptă. — Nimeni nu a … Read more
Pe ecranul telefonului, ora arăta 14:53 când destinul i-a pus în față o imagine pe care nu se aștepta să o mai vadă atât de aproape. Cătălina ieșea din centrul comercial cu pași grăbiți, vorbind la telefon. Purta același palton crem pe care îl primise în dar cu un an în urmă, iar chipul ei … Read more
Sala de judecată era atât de tăcută încât până și lumina rece a neoanelor părea să vibreze în liniște. Judecătoarea răsfoi dosarul cu mișcări lente, aproape mecanice. — Din actele depuse de Primărie reiese că terenul în cauză a fost încadrat în noua zonă de dezvoltare urbană și comercială. Mihai a rămas nemișcat, ca și … Read more
În interiorul microbuzului plutea o tăcere grea, aproape sufocantă. Până și sunetul motorului părea mai stins decât de obicei, ca și cum și el ar fi simțit tensiunea din aer. Nea Relu își dregea respirația, vizibil tulburat, căutând fără succes o scuză care să sune cât de cât convingător. — Șefu’… să trăiți… n-am știut … Read more
Și așa își alesese mereu modul de a călători: discret, fără lux ostentativ, fără să lase numele ei să creeze reacții înaintea ei. În acea dimineață însă, anonimatul pe care îl prețuia avea să fie pus la încercare. Comandantul Alexandru a revenit lângă locul ei, de data aceasta vizibil iritat, cu o atitudine care nu … Read more
Sala încremenise complet, ca și cum timpul ar fi uitat să mai curgă acolo. Diana își făcea apariția încet, împinsă într-un scaun cu rotile elegant, pășind simbolic în centrul atenției. Purta aceeași rochie roșie pe care Radu o ironizase mai devreme în acea zi, fără să bănuiască vreo clipă ce urma să se întâmple. Ținuta … Read more