admin

Ana a intrat în cameră cu pași mici, aproape ezitanți, de parcă aerul de acolo ar fi fost prea greu și s-ar fi putut rupe la cea mai mică mișcare. A închis ușa încet în urma ei și s-a apropiat de patul unde doamna Maria abia mai respira liniștit. — Dacă vi se pare că … Read more

Numărătoarea inversă se apropia de final, iar sala vibra de zgomot. Muzica acoperea aproape tot, râsetele curgeau peste mese, paharele se ridicau constant în aer, iar eu stăteam acolo cu o liniște care nu se potrivea deloc cu haosul din jur. Era o liniște stranie, controlată, ca înaintea unei furtuni. Telefonul a vibrat ușor în … Read more

Nu mai știu exact când am adormit, doar că trupul mi s-a prăbușit pe canapeaua aceea mică, roasă de timp, cu arcurile care ieșeau discret prin tapițerie. O pătură subțire mi-a fost aruncată peste umeri, mirosind a detergent ieftin și a viață simplă, dusă până la capăt fără pretenții. Și, ciudat, tocmai acolo am simțit … Read more

Irina a intrat în casă fără să se oprească la prag, ca și cum locul îi aparținea în continuare. Tocurile ei loveau podeaua cu un ecou ascuțit, care contrasta dur cu liniștea veche a locuinței noastre. Totul în jur părea brusc mai mic, mai simplu, mai sărac în ochii ei. Fetele erau fascinate. Ana și … Read more

Zgomotul din sală s-a ridicat treptat, ca un val care crește fără control. La început au fost șoapte, apoi frânturi de propoziții, apoi o agitație greu de stăpânit. Ana a încercat să râdă, dar sunetul i s-a rupt brusc, ca și cum nu mai avea aer să-l ducă până la capăt. — E absurd… a … Read more

Nu-mi amintesc exact momentul în care am început să bănuiesc că în casa aceea existau lucruri pe care nu trebuia să le văd vreodată. Totul a pornit într-o zi obișnuită, când Ion s-a oprit brusc în fața peretelui din sufragerie, acel zid scorojit pe care îl considerasem mereu fără importanță. A scos din buzunar o … Read more

În momentul în care am deschis fișierul lăsat de Andreea, nu aveam nicio idee că viața mea urma să se schimbe pentru totdeauna. Pe ecran a apărut imaginea surorii mele. Se afla într-o mașină parcată undeva în întuneric, iar stropii de ploaie care loveau geamul se vedeau clar în lumina mașinilor din spate. Părea epuizată, … Read more

Andrei a rămas în prag câteva secunde, doar privind-o. Bianca purta un pulover simplu, prea larg pentru corpul ei încă slăbit, dar stătea dreaptă. Fără perfuzii. Fără mirosul acela de spital care i se lipise de amintiri luni întregi. Doar cafeaua care fierbea încet și lumina de dimineață pe fața ei. — Da, am mâncat, … Read more

Elena a rămas câteva minute în tăcere, cu plăcinta în mână, privind spre masa pe care, altădată, ar fi strâns-o în grabă ca să nu „pară urât”. Acum nu mai conta cum arată nimic. Doar cum se simte. A mâncat încet, fără să se grăbească, ca și cum își dădea voie pentru prima dată să … Read more

Satul adormea încet, iar vântul aducea miros de lemn ars peste curtea mică. Matei rămăsese pe prag, cu mâinile sprijinite de genunchi, privind cum copiii respirau liniștiți în casă. Nu mai avea telefonul în mână la fiecare cinci minute. Nu mai verifica piețe, contracte, grafice. Lumea lui nu mai era făcută din cifre. Lucia s-a … Read more