Sala nu mai părea aceeași după dans. Nu pentru că s-ar fi schimbat decorul sau muzica, ci pentru că oamenii din jur nu mai aveau aceeași siguranță în priviri. Dispariția acelui „spectacol perfect” îi lăsase pe toți fără roluri. Radu încă ținea mâna mea în a lui. Strâns. De parcă îi era teamă că, dacă … Read more
Drumul până la mașină a fost scurt, dar fiecare pas a părut altfel. Nu mai era graba de dinainte. Nu mai era nodul ăla permanent în stomac, care mă făcea să verific mereu telefonul, să mă întreb ce am făcut greșit, ce trebuia reparat, ce trebuia „salvat”. Acum era doar liniște. Când am ajuns la … Read more
În zilele care au urmat, liniștea casei a fost diferită. Nu mai era liniștea aceea apăsătoare de dinainte, în care fiecare colț părea să ascundă întrebări. Acum era o liniște goală, dar limpede. Ca după o furtună în care rămâi doar tu cu lucrurile pe care nu le mai poți ignora. Adriana mergea mai încet … Read more
În prima vineri în care au încercat „tradiția” cu filmul, nimic nu părea diferit la început. Aceeași pătură trasă peste ei. Aceeași cutie de popcorn pusă pe măsuță. Același Luca entuziasmat, care schimba filmele de trei ori înainte să se hotărască. Dar ceva era totuși altfel. Nu mai exista tensiunea aia mută dintre Andrei și … Read more
În prima vineri în care au încercat „tradiția” cu filmul, nimic nu părea diferit la început. Aceeași pătură trasă peste ei. Aceeași cutie de popcorn pusă pe măsuță. Același Luca entuziasmat, care schimba filmele de trei ori înainte să se hotărască. Dar ceva era totuși altfel. Nu mai exista tensiunea aia mută dintre Andrei și … Read more
Cineva cobora treptele înguste ale beciului, încet, apăsat, iar fiecare scârțâit de lemn îmi făcea pielea să încremenească. Lumina slabă a beciului se clătina, iar ploaia lovea geamurile mici de la nivelul solului ca niște degete grăbite. Ion a apăsat din nou pe o cărămidă din perete. S-a auzit un sunet surd, apoi zidul s-a … Read more
Primarul s-a întors lent spre cei trei frați, iar expresia lui s-a schimbat complet. Nu mai avea nimic din politețea de la început. — Omul pe care voi îl numiți „țăran” este motivul pentru care eu stau astăzi în fața voastră ca primar. În încăpere a căzut o tăcere apăsătoare. Vasile a încercat să glumească, … Read more
Victor s-a uitat lung la băiat, fără să spună nimic. Apoi, într-un gest care i-a surprins pe toți, și-a lăsat trolerul pe podea. — Cum te cheamă? a întrebat calm. Copilul a clipit speriat. — Raul. Un agent de securitate a oftat, iritat. — Domnule, avionul de Cluj decolează în mai puțin de douăzeci de … Read more
În noaptea aceea, Alexandru nu a închis un ochi. A rămas în magazia mică din spatele casei, nemișcat, ascultând fiecare foșnet din interiorul vilei, ca și cum liniștea însăși îi ținea companie. În jur de ora două dimineața, a auzit pași ușori pe hol. S-a ridicat fără zgomot și a privit spre bucătărie, unde o … Read more
Andreea a rămas în prag, nemișcată, ca și cum podeaua de sub ea ar fi dispărut brusc. Pungile i-au alunecat din mâini și s-au lovit surd de parchet. În sufragerie, toți o priveau în tăcere, iar liniștea aceea nu era deloc întâmplătoare — era grea, pregătită. Mama ei a zâmbit forțat, încercând să salveze momentul. … Read more