Uncategorized

Sala de judecată era atât de tăcută încât până și lumina rece a neoanelor părea să vibreze în liniște. Judecătoarea răsfoi dosarul cu mișcări lente, aproape mecanice. — Din actele depuse de Primărie reiese că terenul în cauză a fost încadrat în noua zonă de dezvoltare urbană și comercială. Mihai a rămas nemișcat, ca și … Read more

În interiorul microbuzului plutea o tăcere grea, aproape sufocantă. Până și sunetul motorului părea mai stins decât de obicei, ca și cum și el ar fi simțit tensiunea din aer. Nea Relu își dregea respirația, vizibil tulburat, căutând fără succes o scuză care să sune cât de cât convingător. — Șefu’… să trăiți… n-am știut … Read more

Și așa își alesese mereu modul de a călători: discret, fără lux ostentativ, fără să lase numele ei să creeze reacții înaintea ei. În acea dimineață însă, anonimatul pe care îl prețuia avea să fie pus la încercare. Comandantul Alexandru a revenit lângă locul ei, de data aceasta vizibil iritat, cu o atitudine care nu … Read more

Sala încremenise complet, ca și cum timpul ar fi uitat să mai curgă acolo. Diana își făcea apariția încet, împinsă într-un scaun cu rotile elegant, pășind simbolic în centrul atenției. Purta aceeași rochie roșie pe care Radu o ironizase mai devreme în acea zi, fără să bănuiască vreo clipă ce urma să se întâmple. Ținuta … Read more

A doua zi dimineață, Violeta s-a ridicat din pat cu ochii grei de nesomn, de parcă nu dormise deloc. Apartamentul era rece, iar liniștea din jur nu mai avea nimic liniștitor — părea doar goală. În bucătărie, frigiderul aproape gol i-a confirmat tot ce știa deja fără să mai deschidă ușa. Facturi, rate, cheltuieli, școală, … Read more

Mariana a rămas nemișcată în fața porții, cu ochii fixați pe bărbatul din fața ei, ca și cum ar fi încercat să găsească în el vreo urmă din băiatul care plecase odată din sat cu o geantă uzată și vise prea mari pentru unii. Dar nu mai era acel băiat. Mihai o privi liniștit, cu … Read more

Mama mea și-a lăsat lingura pe marginea farfuriei și s-a ridicat fără grabă de la masă. Nu ridicase tonul. Nu făcuse gesturi bruște. Dar felul în care s-a ridicat spunea totul — o liniște controlată, de parcă furtuna abia începea, chiar dacă nu se vedea încă. — Doina, draga mea… a rostit ea cu un … Read more

Maria a rămas câteva secunde nemișcată, cu buchetul de trandafiri în față. În mod normal, sala ar fi așteptat un zâmbet, o mulțumire, un gest politicos care să închidă momentul frumos al festivității. Dar ea nu s-a uitat la flori. Și-a întors privirea spre ultimul rând. Acolo unde tatăl ei stătea în picioare, stingher, încercând … Read more

Doamna Victoria s-a ridicat încet, cu o siguranță liniștită, și s-a întors spre invitați. În salon, tăcerea devenise aproape apăsătoare. Paharele abia se mai atingeau, iar zgomotul pașilor chelnerilor părea exagerat de puternic. A privit mulțimea câteva secunde, apoi a început să vorbească. — Când eram de vârsta ei, nu aveam nimic. Nimeni nu s-a … Read more

— Ai mâini bune, Andrei. Foarte bune. Nu te pierzi când devine greu. Vocea profesorului răsuna calm în salonul de gardă, dar pentru Andrei părea că vine de undeva de departe. A ridicat privirea, surprins. — Vrei să rămâi aici după ce termini facultatea? Pentru o clipă, tot spitalul s-a estompat. Zgomotele, pașii, mirosul de … Read more