M-am ridicat atât de brusc încât balansoarul a scârțâit violent și s-a izbit de perete. — Ce ai făcut?! Vocea mea a ieșit mai ascuțită decât intenționasem. Vlad a făcut un pas înapoi, spre hol, cu privirea rătăcită. — Emily… te rog, lasă-mă să-ți explic. Am izbucnit imediat: — Să-mi explici că mi-ai semnat în … Read more
Rareș se întoarse brusc, alertat de o prezență neașteptată. În fața lui se afla Irina. Nu mai avea hainele ponosite din zilele anterioare. Purta o jachetă curată, simplă, iar părul îi era aranjat cu grijă, strâns la spate. Lângă ea, Mara se ținea strâns de mână și își strângea la piept jucăria de pluș, privind … Read more
Frigul din adăpostul acela era aspru, pătrunzător, de parcă nu venea doar din aer, ci și din pereții goi ai locului. Nu exista nicio protecție reală împotriva iernii. Scândurile lăsau vântul să treacă fără milă, iar fiecare rafală îmi tăia respirația ca o atingere de gheață. Îmi improvizasem un mic refugiu: o pătură groasă și … Read more
Am rămas nemișcată câteva clipe, cu ochii fixați în gol, în timp ce bucătăria părea să se strângă în jurul meu. Mesajul pe care îl țineam în mână era lung și greu de dus. Îl parcurgeam din nou și din nou, ca și cum repetarea ar fi putut schimba conținutul lui. Cristina, sora lui Vlad, … Read more
Într-o seară de decembrie, cu doar câteva zile înainte de Crăciun, am găsit-o pe Mara stând singură în bucătărie. Toți ceilalți dormeau. Luca adormise cu telecomanda în brațe. Sofia își abandonase ursulețul pe hol. Iar David citea până târziu în camera lui. Mara privea pe fereastră. — Nu poți dormi? am întrebat. A ridicat din … Read more
În săptămânile care au urmat, fotografia aceea a rămas pe noptiera mea. În fiecare dimineață o priveam înainte să ies din casă. Eu, Marian și Loredana. Trei oameni care zâmbeau de parcă lumea nu mai avea puterea să le ia nimic. Într-o duminică, pe la prânz, s-a auzit soneria. Am deschis ușa și i-am găsit … Read more
Maria a rămas câteva secunde nemișcată în prag, cu privirea fixată pe imaginea din fața ei, ca și cum mintea refuza să accepte ceea ce ochii vedeau. În biroul de odihnă, Andrei o ținea pe secretară prea aproape, într-un gest care nu mai lăsa loc de interpretări. Râsete joase, confidențe, o intimitate care nu avea … Read more
Valentina nu a rostit niciun cuvânt când a intrat în apartamentul mic de la marginea Ploieștiului. Ușa s-a închis în urma ei cu un sunet surd, iar ea a rămas câteva secunde în picioare, ca și cum nu știa dacă are voie să existe acolo. Apoi s-a așezat pe marginea patului, fără să-și dea jos … Read more
A doua zi am intrat în salonul Monicăi fără să mai ezit. Țineam în mână o listă scrisă de Radu, iar greutatea ei parcă spunea mai multe decât orice discuție avusesem până atunci. Monica a citit-o rapid, apoi s-a oprit. — Glumești… el chiar vrea asta? Am clătinat din cap și m-am așezat pe scaun. … Read more
Am mers încet pe trotuarul ud, împingând căruciorul în care gemenii dormeau liniștiți, în timp ce Bucureștiul pulsa în jurul meu ca un organism care nu se oprește niciodată. Lumini, claxoane, oameni grăbiți — și totuși, pentru mine, totul era acoperit de o tăcere grea, ca o apă rece care nu mă lăsa să respir … Read more