În momentul în care au tăiat materialul fotoliului, aerul din cameră s-a schimbat brusc. În interior, ascunse cu grijă între burete și stratul de stofă, erau pachete strânse, compacte, lipite cu bandă. Ana a rămas fără glas. — Mihai… ce ai găsit acolo? El a desfăcut primul pachet cu mișcări lente, de parcă îi era … Read more
Duminica a sosit mai repede decât mă așteptam, ca și cum timpul ar fi avut propriul lui plan. Pe parcursul săptămânii, telefoanele nu s-au oprit. Mesaje scurte, curioase, unele cu ironii fine, altele cu o curiozitate greu de ascuns. Mătușa Geta întrebase dacă „e cazul să vină mai modest îmbrăcată”. Unchiul Vasile glumise că își … Read more
A doua zi, clasa avea o liniște ciudată, ca înaintea unei furtuni care încă nu s-a decis dacă vine sau nu. Darius a intrat fără să caute priviri. Își repetase toată noaptea că nu mai are de ce să se lase afectat, că trebuie doar să treacă zilele una câte una până scapă de tot. … Read more
Sunetul a rupt liniștea ca o lamă trasă brusc prin aer. Înăuntru, totul s-a blocat. Tavi a rămas cu furculița suspendată, Larisa a scăpat paharul, iar lichidul s-a împrăștiat peste fața de masă pe care o cususem cândva cu răbdare. Radu s-a întors primul spre fereastră. Și m-a văzut. S-a albit instant. — Mamă…? Am … Read more
Ușa salonului s-a închis lent în urma ei, cu un sunet surd, aproape definitiv. Mihai a rămas nemișcat, strângând fotografia între degete. O privea, dar imaginea parcă nu mai ajungea la el. Maria — tânără, senină, cu acel zâmbet timid pe care îl ținuse minte toată viața — și el, cu brațul pe umerii ei, … Read more
— Felicitări. Cuvântul a rămas suspendat în aer, ca o lovitură pe care nimeni nu o înțelege încă. Andreea a încremenit. Radu a făcut un pas înainte, cu vocea ridicată, forțată: — Elena! Ce naiba e asta? Nu i-am răspuns imediat. Am tras dosarul mai aproape, cu o liniște care a făcut camera să se … Read more
Darius a simțit cum foaia îi scapă ușor între degete înainte să apuce s-o strângă mai bine. Era o scrisoare simplă, fără sigilii, fără vreun semn care să anunțe ceva important. Doar hârtie albă și un scris îngrijit. A tras aer în piept și a început să citească. „Darius, Dacă ai ajuns să citești asta, … Read more
— Nu mai pot continua în felul ăsta, a spus Andrei încet, fără să mă privească. Trebuie să fiu sincer. Nu mai e corect pentru nimeni. Am simțit cum mi se strânge stomacul. În fața lui era o femeie. Blondă, îmbrăcată discret, cu o rochie albastru închis. O mai văzusem la biserică, mereu așezată în … Read more
Mihai a ieșit din biroul improvizat cu foaia strânsă în palmă și cu senzația că aerul devenise brusc mai greu. Nu era furios. Era mai rău. Era neliniștit. Ilinca îi venea imediat în minte. La fel și chiria restantă. Ratele la electrocasnicele luate „pe încredere”, semnate într-o perioadă în care sperase că lucrurile se vor … Read more
Maria nu a rostit niciun cuvânt despre ceea ce descoperise, păstrând totul adânc în ea ca pe o povară grea. În fiecare dimineață se așeza pe banca veche din fața porții și privea drumul de țară, acoperit de praf fin. Satul își urma cursul obișnuit: oameni grăbiți spre ogoare, copii care se întreceau pe biciclete … Read more