PARTEA 2
A doua zi dimineață, tanti Maria s-a întors în piață ca de obicei. Și-a așezat cu grijă roșiile pe tarabă, însă de data aceasta avea ceva diferit în privire. Încă nu știa ce urma să se întâmple.
Pe la ora zece, același SUV negru a apărut la intrarea în piață.
Bătrâna a încremenit.
Din mașină a coborât bărbatul de cu o zi înainte. Dar acum nu mai avea aceeași siguranță. Nu mai privea oamenii de sus și nici nu mai ținea telefonul în mână, făcându-se că vorbește cu cineva important.
S-a apropiat încet de taraba Mariei.
— Tanti Maria…
Femeia l-a privit fără să spună nimic.
Bărbatul a scos din buzunar un plic și l-a așezat pe masă.
— Am venit să vă cer iertare.
În jurul lor s-a făcut liniște.
— Ieri am crezut că banii îmi dau dreptul să tratez oamenii cum vreau. M-am înșelat.
Maria a deschis plicul. Înăuntru erau bani și un bilet.
„Pentru roșiile pe care le-am luat ieri cu 5 lei. Și pentru rușinea pe care v-am făcut-o.”
Bătrâna a început să plângă.
— Maică… nu trebuia să vii pentru bani. Doar să înțelegi că și omul sărac are demnitate.
Cuvintele ei l-au făcut pe bărbat să lase capul în jos.
Dar atunci, bucătarul care intervenise cu o zi înainte a apărut și el.
S-a apropiat de tarabă și i-a spus Mariei:
— Tanti Maria, am o veste pentru dumneavoastră. Am vorbit cu patronul restaurantului unde lucrez. Vrea să cumpere săptămânal toate legumele pe care le produceți.
Bătrâna a rămas fără cuvinte.
— Toate?
— Toate. Și la un preț corect. Nu vreau să mai stați ore întregi în soare ca să vă tocmească cineva pentru câțiva lei.
Câțiva oameni din piață au început să aplaude.
Apoi, ceva neașteptat s-a întâmplat.
O femeie a venit și a cumpărat două kilograme. Un bătrân a luat încă trei. Apoi au venit alții.
În mai puțin de o oră, taraba Mariei era aproape goală.
Iar înainte să plece, bărbatul care o umilise cu o zi înainte s-a întors încă o dată.
De data aceasta, a scos din buzunar 100 de lei.
— Tanti Maria… dați-mi, vă rog, zece kilograme de roșii.
Bătrâna l-a privit lung.
— Zece kilograme?
— Da. Și nu vreau reducere.
A făcut o pauză, apoi a spus:
— Vreau să-mi amintesc de fiecare dată când mănânc una dintre ele că respectul nu se cumpără cu bani.
Maria i-a zâmbit printre lacrimi.
În acea zi, însă, piața a învățat o lecție pe care nimeni nu avea s-o uite prea curând:
Poți avea cea mai scumpă mașină, cel mai elegant costum și portofelul plin, dar dacă nu știi să respecți omul care muncește cinstit, toate acestea nu valorează mare lucru.
Iar pentru tanti Maria, cele câteva lădițe de roșii nu au mai fost doar marfă.
Au devenit dovada că, uneori, un gest de bunătate poate schimba nu doar o zi, ci și viața unui om.