PARTEA 2
„Femeia cu șampania a plecat furioasă, crezând că umilința se terminase. Dar când s-a întors după coș, paznicul i-a spus ceva care a făcut-o să înghețe în fața tuturor…”
Femeia a ieșit din magazin cu pași repezi, fără să mai privească în urmă.
În parcare, soțul ei o aștepta în mașină, cu aerul condiționat pornit.
— „Ce s-a întâmplat?” a întrebat el, văzând-o furioasă.
— „M-a făcut de râs un paznic! În fața întregului magazin!”
— „Pentru ce?”
— „Am vrut doar să trec în față.”
Soțul a oftat.
— „Și ai făcut scandal pentru asta?”
— „Nu înțelegi! Coada aia parcă era plină de oameni care nu au altceva de făcut!”
După câteva secunde, femeia și-a dat seama că își lăsase cumpărăturile înăuntru.
— „Trebuie să mă întorc după coș.”
A intrat din nou în supermarket.
Coada era tot acolo.
Mama cu bebelușul își terminase cumpărăturile, iar oamenii o lăsaseră să treacă mai repede.
Nea Marin stătea lângă casă.
Când a văzut-o pe femeie, a ridicat privirea.
— „V-ați întors după cumpărături?”
— „Da. Coșul meu.”
Paznicul i l-a indicat.
— „Este acolo.”
Femeia s-a apropiat, dar înainte să-l ia, Nea Marin i-a spus:
— „Doamnă, vreau să vă spun ceva.”
— „Ce?”
— „Nu m-a deranjat că v-ați grăbit. M-a deranjat felul în care ați tratat o mamă care ținea un copil în brațe.”
Femeia a rămas tăcută.
— „Poate că nu știți, dar eu am crescut trei copii. Știu cum este să ai un bebeluș care plânge în brațe și să nu știi ce să mai faci.”
Femeia și-a coborât privirea.
DEZNODĂMÂNT
În acel moment, mama cu bebelușul s-a întors în magazin.
Uitase ceva.
Femeia a privit-o câteva secunde.
Apoi s-a apropiat.
— „Doamnă…”
Tânăra s-a oprit.
— „Îmi pare rău.”
Mama a rămas surprinsă.
— „Pentru ce?”
— „Pentru cum m-am purtat cu dumneavoastră. Nu aveam niciun drept să vă împing.”
Bebelușul o privea din brațele mamei.
Femeia a zâmbit timid.
— „Sper să mă iertați.”
Mama a tăcut câteva secunde.
— „Vă iert.”
Apoi a adăugat:
— „Dar sper să nu mai faceți asta niciodată cu altcineva.”
Femeia a dat din cap.
— „N-o voi mai face.”
Nea Marin a privit scena fără să intervină.
Când femeia și-a ridicat coșul, a scos din el o cutie cu produse pentru bebeluși și i-a întins-o mamei.
— „Luați-le, vă rog.”
— „Nu pot să le primesc.”
— „Nu vreau nimic în schimb.”
Mama a acceptat în cele din urmă.
— „Mulțumesc.”
Femeia a plecat către casă, dar de data aceasta s-a așezat la capătul cozii.
Nea Marin a observat și a zâmbit.
Unul dintre oamenii din spate i-a spus:
— „Doamnă, puteți trece în față, dacă vreți.”
Ea a clătinat din cap.
— „Nu. Acum pot să aștept.”
Și pentru prima dată în acea zi, femeia nu mai era preocupată de cât de scumpă era șampania din coș.
Înțelesese că respectul nu ține de bani, haine sau mașini, ci de felul în care te porți cu omul care nu-ți poate oferi nimic în schimb.