PARTEA A 2-A — DEZNODĂMÂNT

Andrei a rămas nemișcat în hol.

Maria vorbea cu cineva la telefon.

— Dacă mai rezistă puțin, o să plece singură. Andrei a fost mereu ușor de influențat când vine vorba de mine.

Am simțit că ceva nu este în regulă și am ieșit din bucătărie.

Maria a închis imediat apelul.

— Andrei?!

Fața ei a devenit albă.

El a intrat în sufragerie fără să spună nimic.

— De cât timp faci asta?

Maria a început să plângă.

— Fiule, nu înțelegi…

— Am văzut camerele.

Tăcere.

Andrei a pus telefonul pe masă și a deschis filmarea cu bijuteriile.

Maria și-a dus mâna la gură.

— Pot să explic.

— Explică atunci.

— Mi-a fost frică să nu mă dai afară când te-ai căsătorit cu ea.

Andrei a clătinat din cap.

— Și pentru asta ai încercat să ne distrugi căsnicia?

Maria nu răspundea.

Atunci Andrei a deschis un alt fișier.

— Și asta ce este?

Pe ecran apărea o înregistrare din urmă cu câteva săptămâni.

Maria vorbea cu o femeie.

— Dacă Ana pleacă, Andrei va rămâne aici. Eu am grijă să nu-și dea seama ce fac.

Am simțit că-mi îngheață mâinile.

Nu fusese vorba despre câteva certuri.

Era ceva calculat.

Maria încercase luni întregi să mă facă să par instabilă, neglijentă și nerecunoscătoare, doar pentru ca Andrei să ajungă să mă îndepărteze.

— Cine era femeia? am întrebat.

Maria a tăcut.

Andrei a privit-o.

— Cine?

În cele din urmă, a șoptit:

— Avocata mea.

Am încremenit.

Maria avea deja pregătite documente prin care voia să demonstreze că eu nu contribui suficient la întreținerea casei și că, după o eventuală despărțire, Andrei ar trebui să-i lase ei locuința.

Andrei a râs amar.

— Ai încercat să-mi distrugi căsnicia ca să păstrezi casa?

Maria și-a plecat capul.

— Nu voiam să te pierd.

— Mamă, nu m-ai pierdut din cauza Anei. M-ai pierdut pentru că ai ales să mă minți.

A doua zi, Maria și-a strâns lucrurile și a plecat.

Înainte să închidă ușa, s-a întors spre mine.

— Tu ai câștigat.

Am privit-o fără furie.

— Nu. Nu am vrut să câștig împotriva ta. Am vrut doar să-mi păstrez familia.

După ce a plecat, Andrei a venit lângă mine.

— Îmi pare rău.

Nu i-am răspuns imediat.

— M-ai făcut să mă îndoiesc de mine, i-am spus.

— Știu.

— Și de fiecare dată când te rugam să mă crezi, ai ales să crezi pe altcineva.

A dat din cap.

— Nu vreau să mai fac niciodată asta.

Mi-a luat mâna.

— De acum înainte, dacă am o problemă cu tine, o discut cu tine. Nu cu mama mea. Nu cu altcineva.

M-am uitat spre fotografiile împrăștiate încă pe podea.

Andrei s-a aplecat și a ridicat una dintre ele.

Era fotografia noastră de la nuntă.

— Putem să-l refacem? a întrebat.

Am zâmbit pentru prima dată după mult timp.

— Da.

Și în timp ce puneam fotografiile la loc, am înțeles ceva simplu:

Uneori, adevărul nu distruge o familie.

Doar îți arată cine încerca să o distrugă de la început.