Ana a ținut cartea de vizită între degete mult timp. „Consultant financiar.” Atât. Fără nume mare. Fără logo auriu. Doar un număr și inițialele: „D. M.” A băgat cardul în buzunar și a plecat spre autobuz, încercând să nu se gândească prea mult la ce se întâmplase. Dar gândurile nu îi dădeau pace. În noaptea … Read more
În noaptea aceea, după ce fetele au adormit, am rămas singură în bucătărie cu fotografia lui Ion în față. Ploua încet afară. Exact ca în seara în care îl întâlnisem. Am trecut degetele peste poza îngălbenită și am încercat să împac în mintea mea cele două imagini. Omul elegant din costum. Și bătrânul ud, tremurând, … Read more
În mașină, niciuna dintre noi nu a vorbit mult. Țineam mâna Andreei strânsă în a mea, de parcă dacă îi dau drumul, lumea o să mi-o fure din nou. Ea privea pe geam. Orașul îi era străin și familiar în același timp. La un semafor, s-a uitat spre mine și a zâmbit slab. — Încă … Read more
În noaptea aceea, Isabela n-a putut dormi. Camera era mică, dar caldă. Prea caldă pentru cineva obișnuit cu băncile reci din gară și cu colțurile întunecate ale blocurilor. Stătea pe marginea patului, cu genunchii la piept, privind lumina slabă care intra de pe hol. Totul părea ireal. Mâncarea. Baia fierbinte. Pătura groasă. Și mai ales … Read more
În noaptea aceea, Andrei n-a dormit deloc. Stătea pe canapeaua din sufragerie, cu monitorul video al camerei lui Matei în mâini și cu privirea pierdută în imaginea copilului care dormea liniștit pentru prima dată după săptămâni. Dar liniștea aceea îl speria aproape la fel de tare ca plânsetele. Pentru că acum știa. Nu fusese imaginație. … Read more
Într-o seară de noiembrie, pe când ploaia bătea liniștit în geamuri, telefonul a vibrat pe masă. M-am uitat absentă spre ecran. „Lucian.” Am rămas câteva secunde fără să răspund. Nu din durere. Din surprindere. Trecuseră aproape opt luni de când plecase. Opt luni în care nu mă căutase cu adevărat. Doar două-trei mesaje seci despre … Read more
Un an mai târziu, Maria s-a întors în fața aceleiași case. Nu mai era nuntă. Nu mai erau mese întinse, muzică și oameni care râdeau fără să știe ce se rupe sub acoperișul lor. Curtea era goală acum. Iar liniștea aceea avea alt gust. Poarta scârțâi încet când o împinse. Iarba crescuse neîngrijită printre pietre, … Read more
În dimineața următoare, Gheorghe s-a trezit devreme. Nu pentru că avea ceva de făcut. Ci pentru că, pentru prima dată după mult timp, dormise bine. A deschis geamul larg. Aerul rece de toamnă a intrat în apartament, purtând miros de frunze ude și cafea de la cafeneaua de jos. A rămas câteva clipe sprijinit de … Read more
Într-o seară ploioasă de noiembrie, curentul s-a oprit în toată zona. Vila a rămas scufundată într-un întuneric dens, iar vântul lovea ferestrele ca niște pumni grăbiți. Sofia a tresărit imediat. — Tati…? Vocea ei tremura. Înainte ca Radu să răspundă, Mariana aprinse calm două lumânări și le puse pe masă. Lumina lor mică încălzi instant … Read more
În lunile care au urmat, Andrei a continuat să intre în salonul acela aproape zilnic. Nu pentru că voia. Pentru că era medic. Și pentru că jurase cândva, cu mâna pe inimă, că va salva vieți indiferent ale cui sunt. Tatăl lui îl urmărea de fiecare dată cu aceeași privire sfâșiată. Încerca să spună ceva. … Read more