admin

Muzica din restaurant s-a stins brusc, ca și cum cineva ar fi tras aerul din încăpere. Marius rămăsese împietrit, cu privirea blocată pe mine, iar în jurul nostru se instalase o tăcere atât de densă încât se auzea până și gheața lovind pereții paharelor. Am scos telefonul din buzunar fără grabă. L-am deblocat și l-am … Read more

Daniel Avram m-a scos din holul aglomerat al hotelului și m-a dus într-un spațiu lateral, unde zgomotul orașului părea departe, ca o altă viață. Simțeam cum mi se strânge pieptul, de parcă aerul devenise brusc prea greu pentru mine. — Doamnă Cornea, cardul folosit de dumneavoastră este legat de un cont special, a spus el … Read more

În seara aceea am intrat pe ușă ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Am zâmbit. Am pus sacoșele jos. Am întrebat dacă a fost o zi grea. El era acolo, relaxat, cu telefonul în mână, convins că lumea încă funcționează exact cum o lăsase el. I-am răspuns la glume. Am gătit. Am așezat … Read more

„Ce… e locul acesta?” a murmurat ea, oprindu-se în prag, de parcă realitatea din fața ei nu se potrivea cu ceea ce își imaginase ani la rând. Nu era urmă de ironie în glasul ei. Doar uimire. Am privit în jur, încercând să redescopăr casa așa cum o vedea ea pentru prima dată. Pereții simpli, … Read more

Ploua mărunt, iar noroiul se lipea de genunchii lui în timp ce stătea în fața ei, fără să-i pese de frig sau de privirile celor din jur. — Dacă totul se prăbușește peste tine… — a spus rar, privindu-i ochii — atunci voi fi primul care stă în cale. Vorbele au venit ușor. Dar ceea … Read more

Am rămas nemișcat afară, în întuneric, cu privirea pierdută și inima strânsă, în timp ce veselia lor se auzea clar din interior. Râdeau, ciocneau pahare, ca și cum nimic nu ar fi fost în neregulă. În mine însă, ceva se prăbușea încet. Nu era doar durerea trădării fiului meu, ci și imaginea Clarei — singură, … Read more

Tata a coborât privirea în podea ca și cum greutatea anilor l-ar fi apăsat dintr-odată înapoi în pământ. Mama își frângea mâinile, incapabilă să stea locului, cu tremurul acela care nu se mai oprea. — Haideți în casă… a spus ea, aproape fără glas. Am pășit înăuntru și aerul mi-a lovit imediat amintirile. Miros de … Read more

Nu am fost pregătită nici măcar o secundă pentru ce urma să aud. Cuvintele lui Matei nu se așezau în ordine, parcă nu aveau voie să fie reale. „Teo… nu a fost un accident simplu.” M-am oprit din mers. Aerul părea brusc mai greu. „Cum adică nu a fost un accident?” am întrebat, aproape fără … Read more

Clara nu a ridicat tonul. Nu a cerut atenție. A intrat pur și simplu în cameră și a așezat geanta pe masă, cu o mișcare calmă, aproape rece. Din ea a scos un dosar gros și l-a pus în mijloc, ca pe o piesă de judecată. Nimeni nu a mai spus nimic pentru câteva secunde. … Read more

Se uitase la podea de parcă acolo ar fi fost răspunsul la tot ce nu spusese niciodată. Spatele lui era încordat, iar mâinile îi tremurau ușor, ca ale unui om care ține în el ceva mult prea greu pentru propriile oase. Pentru prima dată după ani întregi, tăcerea dintre noi nu mai era doar obișnuință. … Read more